Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 11:32 - Biblia în versuri 2014

32 Maria merse, la Iisus, Se închină și-apoi a spus: „Doamne, aici, dacă erai, Pe al meu frate, îl vedeai În viață, printre noi, trăind.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui, zicându-I: ‒ Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 Când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, Maria s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele meu.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 Când a ajuns Maria unde era Isus, văzându-l, a căzut la picioarele lui, spunându-i: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Când Maria a ajuns acolo unde era Iisus, văzându-L, a căzut la picioarele Lui şi I-a spus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 11:32
10 Mawu Ofanana  

La ale lui Iisus picioare, S-a aruncat și-a mulțumit, Că Domnul l-a tămăduit. Samaritean era acel Lepros, care s-a-ntors, la El.


Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”


Un om, atuncea, a venit – Iair acesta s-a numit, Fiind fruntaș – de toți știut – Al sinagogii, din ținut. El, la Iisus, a alergat, Pân’ la pământ s-a închinat, Rugându-L Să-l urmeze-ndată,


Maria fusese femeia Care, cu mir, la Domnul merse, Îi unse, iar apoi Îi șterse Picioarele, cu al ei păr. Omul bolnav – acel Lazăr – Fusese chiar fratele ei.


Iisus, cu ai Săi ucenici, Sosi în sat. „Doamne, aici” – Marta I-a zis, când L-a-ntâlnit – „Dacă erai, n-ar fi murit Al nostru frate. Dar știu eu,


Au zis, atunci, unii din ei: „El care, ochii orbului, Deschisu-i-a, cu mâna Lui, Nu putea face, bunăoară, Ceva, ca ăst om să nu moară?–


Slujbașul a oftat, din greu: „Vino, până, micuțul meu Nu moare, și-l tămăduiește!”


Chiar eu – Ioan – am auzit Și am văzut ce s-a-ntâmplat. În urmă, eu m-am aruncat, Jos, la pământ, în fața lui, Să mă închin, îngerului.


Făpturile acolo-aflate – Și care, patru sunt, de toate – Când auzeau vorbele-acele, Spuneau „Amin!”, într-una, ele. Bătrânii care-au fost aflați De față – care-s arătați, Că douăzeci și patru sânt – S-au aruncat, toți, la pământ, Ca să se-nchine, fiecare, Apoi, în fața Celui care Este, mereu, nemuritor Și-i viu, în vecii vecilor.”


Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa