Ioan 1:51 - Biblia în versuri 2014

⁵¹ Apoi, a mai adăugat: „Iată, vă spun adevărat, Că veți vedea cerul, deschis – Să țineți minte, ce v-am zis! – Iar îngerii, lui Dumnezeu, Urcând și coborând mereu, Veni-vor, din înaltul lui, Jos, peste Fiul omului.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵¹ Apoi i-a zis: ‒ Adevărat, adevărat vă spun că veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵¹ Apoi i-a zis: „Vă asigur că de acum încolo, veți avea ocazia să vedeți cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând deasupra Fiului Omului!”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵¹ Și i-a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând deasupra Fiului Omului”.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁵¹ Şi i-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun: veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul Omului.”

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵¹ Apoi i-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, de acum încolo, veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul omului.”

Ioan 1:51 Mawu Ofanana

Geneza 28:12

A adormit și a visat O scară mare – rezemată Jos, pe pământ – și înălțată, Cu vârful, pân’ la cer. Erau Mulți îngeri, care se urcau

Езекиел 1:1

Anul treizeci se dovedea A fi, și tocmai începea A cincea zi, din luna care, A patra e la numărare. Pe vremea ‘ceea, așadar, La apa râului Chebar, Eram, cu prinșii de război. Acolo s-a deschis apoi, Cerul și astfel am putut, Minunății, să fi văzut, Ce se vădeau lucruri cerești, Vedenii mari, dumnezeiești.

Zaharia 13:7

„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,

Matei 25:31

„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale

Matei 26:24

Să știți că Fiul omului – Cum este scris – pe drumul Lui, Va merge, către al Lui țel. Dar vai va fi de omu-acel, Prin care, El este vândut!. Mai bine, nu s-ar fi născut!”

Matei 3:16

Ioan, atuncea, L-a lăsat, Iar după ce L-a botezat, Iisus, din apă, a ieșit. Privirile Și-a pironit Spre cer. La fel ca într-un vis, Acesta, larg, I s-a deschis, Lăsând, în chip de porumbel, Să se coboare peste El, Duhul Cel Sfânt, din Dumnezeu.

Matei 4:11

Satan plecă, și-n locul lui, Îngeri, îndată, au venit Și-au început de I-au slujit.

Matei 8:20

Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”

Matei 9:6

Sau „Scoală-te și umblă?” Deci, Că Fiul omului, în veci, Are putere, pe pământ, Să ierte rele câte sânt, Iată că spun acum: te scoală! Te scutură de a ta boală! Ia-ți patul, neîntârziat, Și du-te-acasă, imediat!”

Marcu 1:10

Când El, din apă, a ieșit, Ioan văzu, înmărmurit, Cerul deschis și Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ, Ușor, în chip de porumbel, Și se așează peste El.

Marcu 14:62

„Da, sunt!” – zise Iisus, de-ndat’. „De-acum Îl veți vedea, mereu – La dreapta, lângă Dumnezeu – Șezând, pe Fiul omului, Ca dreaptă a puterii Lui! Pe norii cerului, și voi Îl veți vedea venind apoi. Curând o să-L vedeți venind, De slava-I mare, strălucind.”

Luca 2:13

Îngeru-n urmă și-a unit Glasul, cu oastea ce-a venit Din cer, slăvind pe Dumnezeu:

Luca 2:9

Când îngerul s-a-nfățișat – Trimis din cer – păstorilor, A strălucit, în jurul lor, Lumina slavei Domnului. Păstorii, la vederea lui, De moarte, s-au înspăimântat,

Luca 22:43

Atunci, un înger a venit, Din ceruri, și L-a întărit.

Luca 22:69

De-acuma, Fiul omului Va sta la dreapta Domnului, Căci braț Îi este El, mereu, Puterilor lui Dumnezeu” – Zise Iisus. Toți au strigat,

Luca 24:4

Nedumerite, se priveau Și, ce să creadă, nu știau, Cuprinse de uimire mare. Atuncea, în strălucitoare Și albe haine-nveșmântați, Li se-arătară doi bărbați.

Luca 3:21

Când cu norodul a sfârșit De botezat, a și venit Iisus, în vale, la Iordan, Primind botezul lui Ioan. În timp ce se ruga Iisus, S-a deschis cerul, iar de sus,

Ioan 1:50

Atunci, Iisus a întrebat: „Doar că am zis că, „te-am văzut Stând sub smochin”, tu M-ai crezut? Numai pentru aceasta, crezi? Mult mai mari lucruri, ai să vezi!”

Ioan 10:1

„Adevărat vă spun, că cine, La staulul de oi, când vine, De nu pătrunde prin intrare, Ci peste gard acela sare, Este un hoț și un tâlhar, Venit cu gând să prade. Dar,

Ioan 10:7

Iisus, apoi, a cuvântat: „Iată, vă spun adevărat Și pe-nțelesul tuturor, Că Eu sunt ușa oilor.

Ioan 13:16

Nu poate robul să-l întreacă Pe-al său stăpân; nici cel ce pleacă Apostol, decât acel care Îl va trimite, nu-i mai mare.

Ioan 13:38

„Să îți dai viața, pentru Mine?”– Zise Iisus. „Adevărat Îți spun, că nu va fi cântat Cocoșul – chiar în noaptea asta – Și-atunci, când va veni năpasta, Ai să te lepezi, de trei ori, De Mine, Petre, până-n zori!”

Ioan 14:12

Adevărat spun, cel ce crede În Mine, tot ceea ce vede Că Eu, aicea, am făcut – Lucrările ce le-ați văzut – Și el putea-va să le facă. V-am spus în ce fel: numai dacă Va crede-n Mine. Va putea, Lucrări mai mari ca acestea, Să facă el; pentru că Eu Am să Mă duc la Tatăl Meu

Ioan 16:20

Când voi o să vă tânguiți Și când veți plânge-amar, să știți, Că lumea bucura-se-va. Nu vă-ntristați, de-așa ceva, Căci preschimbată o să fie Tristețea voastră-n bucurie.

Ioan 16:23

Când ziua ‘ceea o să vie, Nimic n-o să Mă întrebați. Orice veți cere, căpătați, De la al Meu Tată, mereu – Când cereți, în Numele Meu.

Ioan 21:18

„Iată, îți spun adevărat: Când tu, mai tânăr, te-ai aflat, De unul singur te-ncingeai Și doar, unde ai vrut, mergeai. Dar când vei mai îmbătrâni, Altfel de timpuri vor veni: Atunci, mâinile-ți vei întinde, Iar brâul, altul ți-l va prinde Și vei fi dus, de omu-acel, Unde nu vrei – unde vrea el.”

Ioan 3:3

Iisus a zis: „Drept îți spun Eu, Că-ngăduit e omului, Ca-mpărăția Domnului, S-o vadă – altfel, e-n zadar – Doar dacă se va naște iar.”

Ioan 3:5

A zis Iisus – „la Dumnezeu – Îți spun – că în Împărăție, Intră doar cel care-o să fie, Din apă și din Duh, născut.

Ioan 5:19

Iisus, cuvântul, a luat, Zicând: „Vă spun, adevărat, Că Fiul – să-nțelegeți bine! – Nimic nu face, de la Sine. Ci tot ce face, a văzut, Cum al Său Tată a făcut. Ceea ce Tatăl săvârșește, Și Fiu-apoi înfăptuiește.

Ioan 5:27

Astfel, puteri, I-a dăruit, Să judece tot, negreșit, Căci El e Fiul omului.

Ioan 6:26

La ei și-a zis: „Adevărat, Vă spun, că voi Mă căutați, Nu pentru că vreți să aflați Semne din cer – ieri le-ați văzut; Însă, ceea ce va plăcut, Pâinea a fost, ce Eu v-am dat, Din care, voi v-ați săturat.

Ioan 6:32

Iisus a zis: „Adevărat Vă spun, că nu Moise e cel Ce v-a dat pâine, ci Acel Cari vă dă pâine-adevărată – Din ceruri – este al Meu Tată.

Ioan 6:47

Adevărat vă zic, căci cine Are încredere, în Mine, Va avea viață, tot mereu,

Ioan 6:53

Iisus a zis: „Adevărat Vă spun, că dacă n-ați mâncat, Trupul Fiului omului – Și n-ați băut sângele Lui – Nici viață, nu aveți, în voi.

Ioan 8:34

Iisus le-a zis: „Adevărat Vă spun, căci cel cari, în păcat, Trăiește, rob e, negreșit, Păcatului ce l-a robit.

Ioan 8:51

Vă spun, căci cel ce-a ascultat Cuvântul Meu – și Îl păzește – Acela veșnic viețuiește.”

Ioan 8:58

Iisus le-a zis: „Luați aminte, Căci Eu sunt mai de dinainte De a se naște-Avram, al vost’. Da, da, ‘naintea lui, am fost!”

Fapte 10:11

S-a deschis cerul și-a văzut Un vas, precum o față mare – De așternut pe masă – care Își avea colțurile toate, Strânse-mpreună și legate. În jos, ușor, el s-a lăsat Și, pe pământ, s-a așezat.

Fapte 7:56

„Iată că văd cerul deschis! Îl văd, pe Fiul omului, Șezând la dreapta Domnului!”

2 Tesaloniceni 1:7

Și să ne dăruiască-apoi, Pace și-odihnă, atât vouă – Cei întristați – precum și nouă, Atuncea când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus, Cu îngerii puterii Lui,

2 Tesaloniceni 1:9

Parte-au să aibă – dragii mei – De o pedeapsă foarte mare, Cari este-o veșnică pierzare Din fața slavei Domnului, Precum și de la fața Lui,

1 Timotei 3:16

Desigur, taina este mare – Pe cari, evlavia o are… „Acel care S-a arătat – Cel care fost-a întrupat – A fost, în urmă, dovedit, A fi, în Duh, neprihănit; De îngeri, El a fost văzut, Iar Neamurile au avut Parte de El, fiind vestit Și-n lume propovăduit, Încât toți au crezut astfel, Și-n slavă fost-a-nălțat El.”

Evrei 1:14

Întreb acuma: nu sunt, oare, Toți, niște duhuri slujitoare, Trimise, slujbe, să-mplinească, La cei cari au să moștenească Neprețuita-I mântuire, Ce se revarsă peste fire?”

Iuda 1:14

I-a pomenit, în prorocie, Enoh – deci patriarhul care, Al șaptelea, în șir, apare, De la Adam – când a vorbit: „Iată că Domnul a venit, Cu zeci de mii de sfinți, ai Săi,

Revelația 19:11

Apoi – la fel ca într-un vis – Mi-a apărut cerul deschis Și un cal alb, eu am zărit. Acela cari l-a călărit, „Cel credincios” este chemat, Precum și „Cel adevărat”. De El, sunt toate, judecate, Căci El se luptă cu dreptate.

Revelația 4:1

„După aceea, m-am uitat, Și-o ușă-n cer, am observat, Atuncea că mi s-a deschis, Iar glasul – cel dintâi – mi-a zis: „Urcă! Aicea tu vei sta, Pentru că vreau a-ți arăta Nenumărate lucruri care, În viitor doar, va apare!” Ca și o trâmbiță părea Glasul acela, ce-mi vorbea.