Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ioan 1:38 - Biblia în versuri 2014

38 „Ce căutați?” Ei au rostit: „Rabi!” (care e tălmăcit, „Învățătorule”) „Voiești A spune, unde locuiești?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

38 Isus S-a întors și, văzând că aceștia Îl urmează, i-a întrebat: ‒ Ce căutați? Ei I-au răspuns: ‒ Rabbi – care tradus, înseamnă „Învățătorule“ – unde stai?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

38 El S-a întors; și când i-a văzut că Îl urmează, le-a zis: „Ce doriți?” Numindu-L „Învățător” (în limba aramaică), ei I-au răspuns: „Rabi, unde locuiești?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

38 Isus, întorcându-se și văzându-i că îl urmează, le‑a zis: „Ce căutați?”. Ei i-au spus: „Rabbí – ceea ce, tradus, înseamnă «Învățătorule!» – unde locuiești?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

38 Şi Iisus, întorcându-se şi văzând că merg după El, le-a spus: „Ce căutaţi?” Ei I-au spus: „Rabbi – care, tradus, înseamnă Învăţătorule – unde locuieşti?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

38 Isus S-a întors și, când i-a văzut că merg după El, le-a zis: „Ce căutați?” Ei I-au răspuns: „Rabbi (care, tălmăcit, înseamnă: ‘Învățătorule’), unde locuiești?”

Onani mutuwo Koperani




Ioan 1:38
30 Mawu Ofanana  

Ferice zic dar, necurmat, La oamenii pe care-i ai Și peste cari împărat stai! Ferice slujitorilor, Ferice-apoi zic tuturor Cari, lângă tine, pot a sta, S-asculte-nțelepciunea ta!


Un lucru-I cer lui Dumnezeu, Pe care mi-l doresc fierbinte: Aș vrea – de-acuma înainte – Pe lume cât am să trăiesc, În Casa Lui să locuiesc, Și frumusețea Domnului Să o privesc. În Templul Lui, Necontenit vreau să veghez, De el ca să mă minunez.


De cu-nțelepții te-nsoțesti, Și tu ai să te-nțelepțești; Dar cel care se însoțește Doar cu nebunii, rău trăiește.


Ea e asemeni unui pom De viață, pentru cel ce-o ia; Iar cine-a pus mâna pe ea, Se cheamă că e fericit.


Ferice e de omul care Ascultă al meu glas și are Ca să vegheze poarta mea Și al meu prag, de-asemenea.


Dar Tu, Doamne, împărățești Și pe vecie stăpânești. Scaunul Tău, cel de domnie, Din neam în neam are să ție!


Marta, o soră, mai avea, Care, Maria, se numea. Ea se-așeză, nerăbdătoare, La ale lui Iisus picioare, Ca să asculte vorba Lui.


Pe drum, Iisus era-nsoțit, De mult norod. El le-a vorbit:


Îndată, el s-a și sculat Și, către casă, a pornit. Când, de departe, l-a zărit, Părintele s-a-nduioșat Și-n fața lui a alergat, Grăbindu-se, cât a putut. Pe-al său grumaz, el a căzut Și, cu mult drag, l-a sărutat.


Când, lângă dud, Domnu-a sosit, Acelui vameș, i-a vorbit: „Haide, coboară-te Zacheu, Căci azi, la tine, voi sta Eu!”


Cocoșul. Domnul S-a uitat, La Petru, iar el și-a adus Aminte, de tot ce i s-a spus: „Petre, îți spun adevărat: Cocoșul nu va fi cântat, Iar tu – de Mine – de trei ori, Ai să te lepezi, până-n zori.”


Cel ce fusese posedat De duhuri rele, L-a rugat Să-l ia cu El, însă, Iisus, Acasă, l-a trimis și-a spus:


Discipolii, pe urma Lui, Porniră-ndată, iar Iisus S-a-ntors, spre cei doi, și a spus:


El zise: „Dacă asta vreți, Veniți cu Mine și vedeți!” Ei s-au ținut de al Său pas Și-n ziua ‘ceea au rămas, La El, acasă, ca să stea – Era ceasul al zecelea.


Uimit, a zis Natanael: „O, Rabi! Văd prea bine eu, Că ești Fiul lui Dumnezeu – Al lui Israel Împărat!”


De Filip – cel ce se trăgea Din Betsaida-n Galileea – Grecii acei se-apropiară Și, cu căldură, îl rugară: „Doamne, am vrea, ca pe Iisus,


Dar El, știind totul, a spus, Ieșindu-le-n întâmpinare: „Pe cine căutați voi, oare?”


Iisus, din nou, i-a întrebat: „Pe cine oare-ați căutat?” Ei ziseră iar: „Pe Iisus,


Acesta merse, la Iisus, Noaptea, în taină, și I-a spus: „Învățătorule, știm bine, Că Dumnezeu este cu Tine, Că de la Domnul, ai venit. Lucrul acesta e vădit, Căci nimeni nu ar fi putut, Să facă, tot ce ai făcut, Neînsoțit de Dumnezeu.”


Și-apoi, în urmă, să aleagă Ce este drept, în spusa lor. Au zis dar, către-nvățător: „Ascultă-ne puțin, Ioan: Acela, de peste Iordan – De care ne-ai mărturisit – Și El botează. Am venit Să-ți spunem că, în acest fel, Toți oamenii se duc la El.


În acest timp, ai Lui erau, În jurul Său și Îl rugau Ca să mănânce: „Puțin, încă, Învățătorule, mănâncă!”


Dup-o-ndelungă căutare – Găsindu-L, dincolo de mare – O întrebare-au vrut a-I pune: „Învățătorule, ne spune, Când ai venit?” El S-a uitat


Petru, atuncea, s-a grăbit, În curtea casei, de-a ieșit Și, spre cei trei, s-a îndreptat: „Eu sunt. De ce m-ați căutat?”


De-aceea, când voi m-ați chemat, Fără cârtire, am venit. Să-mi spuneți dar, ce ați voit, Când, după mine, ați trimis?”


Rut a răspuns: „‘Geaba vorbești Și stărui, căci nu reușești Ca să mă-ndepărtezi, pe mine! Eu vreau ca să rămân cu tine! Unde vei merge, te urmez, Unde vei sta, și eu m-așez! Poporul tău va fi și-al meu, Iar Cel ce-ți este Dumnezeu, Și mie Domn are să-mi fie!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa