Ioan 1:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ Ioan, văzându-L pe Iisus – A doua zi – venind, a spus: „Iată, Mielul lui Dumnezeu, Care, al lumii păcat greu, O să-l ridice. Despre El,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ În ziua următoare, Ioan L-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Care ridică păcatul lumii!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ A doua zi, Ioan L-a văzut pe Isus venind spre el. Atunci a zis: „Priviți: Acesta este Mielul lui Dumnezeu care acceptă să (moară ca să) achite păcatul lumii!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ A doua zi, [Ioan] l-a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁹ A doua zi Ioan L-a văzut pe Iisus venind spre el şi a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

Ioan 1:29 Mawu Ofanana

Exodul 28:38

În felu-acesta, va avea Pe fruntea lui Aron să stea, Fiind – de fiecare dată – În fața Domnului, purtată. Fărădelegi – de orice fel – Pe cari, fiii lui Israel, În viața lor, le-au săvârșit – Când preoții vor fi venit Ca să aducă daruri sfinte – Vor fi purtate înainte La Dumnezeu, prin tabla care, Aron, pe fruntea, sa o are. În acest fel, prin slujba lui, Plăcuți vor fi ei, Domnului.

Isaia 53:10

Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.

Isaia 53:11

El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.

Isaia 53:7

Atunci când fost-a chinuit, Atunci când era asuprit, N-a deschis gura. Ca un miel Dus la tăiere, era El, Sau ca o oaie ce pătrunde În fața celui care tunde. Nici un cuvânt, El nu a zis, Iar gura Lui nu s-a deschis.

Osea 14:2

S-aducă orișice ființă, Numai cuvinte de căință Și-n felu-acesta, înapoi, La Domnul să vă-ntoarceți voi. Spuneți-I plini de umilință: „Arată-ne bunăvoință! Iartă păcatele pe care Întregul nostru neam le are Și-n loc de tauri, mai apoi, Laude-Ți vom aduce noi.

Levitic 10:17

„Oare de ce nu ați mâncat Voi, jertfa pentru ispășit, Într-un loc sfânt, cum am vorbit? Lucrul acesta e prea sfânt Și dat vă este, pe pământ, De Dumnezeu, ca să luați, Astfel, prin el, și să purtați Nelegiuirile pe care Le face-ntreaga adunare, Căci voi doar faceți ispășire, Pentru orice nelegiuire – Sau vină a poporului – Mereu, în fața Domnului.

Zaharia 13:1

În acea zi, casei pe care David în stăpânire-o are, Și celor care se vădesc Că în Ierusalim trăiesc Li se deschide un izvor. Acel izvor al tuturor, Pentru păcat are să fie, Dar și pentru necurăție.

Numeri 18:1

Către Aron, Domnu-a vorbit: „Tu, ai tăi fii și, negreșit, Și casa celui ce ți-e tată, O să purtați de-acuma, iată, Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor – Făcute în locașul sfânt. Tu – și cei care fii îți sânt – Mereu, pedeapsa tuturor – Cea a fărădelegilor Acelea ce s-au săvârșit În timpul când ați împlinit Slujba de preoți – s-o purtați.

Numeri 18:23

Leviți-n fața Domnului Să facă slujba cortului. Leviții – deci ai voștri frați – Au să rămână încărcați Cu orișice călcări de lege – Cu orișice fărădelege – Din al lui Israel popor. În mijlocul copiilor Lui Israel, nu vor putea, Vreo moștenire, a avea. Această lege-i pentru voi Și pentru-ai voști’ urmași apoi. Ea trebuie ca să vă fie O lege pentru veșnicie.

Numeri 21:9

Moise-a făcut precum a spus Domnul: un șarpe, el a pus, Pe-un băț înalt. De bună seamă, Era lucrat doar din aramă Șarpele său. Omul mușcat, Dacă spre șarpe s-a uitat, De moarte n-a mai fost lovit Și-n felu-acesta, a trăit.

Numeri 7:27

Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

Numeri 7:39

Un miel de-un an a mai dat el, Cu un berbec și un vițel. A dăruit aceste vite, Fiind arderi de tot menite.

Matei 1:21

Un fiu, Maria o să nască – Iisus, are să Îl numească. El Își va mântui poporul, Căci El este Mântuitorul!”

Matei 20:28

Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”

Ioan 1:35

A doua zi, Ioan ședea, Cu doi discipoli, și vorbea.

Ioan 1:36

Văzându-L, pe Iisus trecând, A zis, cu mâna arătând: „Iată-L, pe Mielul Domnului!”

Ioan 1:43

A doua zi, Iisus a vrut Să plece, într-un alt ținut, Cu ucenicii și, de-aceea, Ei au pornit spre Galileea. Pe drum, pe Filip, l-a-ntâlnit: „Urmează-Mă” – i-a poruncit.

Ioan 2:1

A treia zi, după aceea, Urmă – în Cana Galileea – Ca să se facă nuntă mare, Cu mulți nuntași, nuntă la care – Printre acei care s-au dus – A fost și mama lui Iisus.

Ioan 3:16

Atât de mult, Domnu-a iubit Lumea, încât, a dăruit, Pe Fiul Său, ca-n acest fel, Oricine crede-va în El, Din viața cea vremelnică, Să treacă-n viață veșnică.

Ioan 4:42

Femeii, mulți, apoi, i-au spus: „Acum, noi credem, în Iisus, Nu din pricina spusei tale, Ci datorită vorbei Sale, Pentru că noi L-am auzit Și-astfel, cu toți, ne-am lămurit Că Acest om, Hristosul, este – Mântuitorul lumi-aceste.”

Ioan 6:51

De-aceea, vreau ca să se știe Că Eu sunt acea pâine vie, Ce-a pogorât din cer. Cumva, Dacă mănâncă cineva, Din ea, va viețui mereu. Pâinea aceasta-i trupul Meu Și pentru-a lumii viață-l dau.”

Fapte 13:39

Crede în El – și, la El, vine – Prin El va dobândi iertare, La toate lucrurile care, Legea lui Moise nu putea, În nici un fel, ca să o dea.

Fapte 8:32

Iar textul ce s-a potrivit Că din Scripturi a fost citit, Spunea așa: „El a fost dus Și la tăiere-a fost adus, Asemeni unei oi; un miel, Fără de glas, fusese El, În fața celui care tunde. N-a deschis gura a răspunde,

1 Corinteni 15:3

Așa după cum ni s-a dat, La început, v-am învățat Cum că Hristosul a murit Și-n felu-acesta a plătit, Ca ale noastre mari păcate, Să fie șterse și iertate. Prin moartea lui Hristos Iisus – Ceea ce prin Scripturi s-a spus – Întocmai, fost-a împlinit.

2 Corinteni 5:21

Pe Cel care n-a cunoscut Nici un păcat, El L-a făcut, Păcat să fie, pentru noi, Ca să putem să fim apoi – Prin El – neprihănirea care, Al nostru Dumnezeu o are.”

Galateni 1:4

Pe Sine însuși, El S-a dat, Drept jertfă, pentru-al nost’ păcat, Ca, din acest veac rău – pe noi – El să ne poată smulge-apoi, Prin voia Celui care, iată, Ne este Dumnezeu și Tată.

Galateni 3:13

Hristos, însă, S-a arătat, Acum, și ne-a răscumpărat, De sub blestemul Legi-apoi, Făcându-se El, pentru noi, Blestem – așa precum s-a zis, Și, în Scriptură, este scris: „În veci, să fie blestemat Cel ce, pe lemn, e atârnat.”

1 Timotei 2:6

Cari dat e, pentru fiecare, Drept prețul de răscumpărare; Faptul acesta – negreșit – Va trebui adeverit, Cu toată cinstea cuvenită, Când fi-va vremea potrivită.

Titus 2:14

Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.

Evrei 1:3

El – care este oglindirea Slavei, precum și-ntipărirea Ființei Lui, Cel care poate A ține lucrurile toate, Aflate-n cer și pe pământ, Cu-a Lui putere, din Cuvânt – O curăție a făcut, Pentru păcate, și-a șezut În locurile prea înalte, Unde urma ca să se salte, La a Măririi dreaptă stând,

Evrei 2:17

De-aceea, El a trebuit Ca să Se fi asemuit Fraților Săi apoi, în toate, Pentru că numai astfel, poate – În legăturile pe care, Cu bunul Dumnezeu, le are – Mereu, a fi – neîndoios – Un preot mare și milos, Vrednic, încredere-arătând, Gata a face orișicând, Pentru norod, o ispășire Pentru orice nelegiuire – Pentru păcatele pe care Al omenirii neam le are.

Evrei 9:28

Și cu Hristos a fost la fel: O dată, S-a dat jertfă El Și ale multora păcate, De către El, au fost purtate. Apoi, El o să vină iară, Să Se arate-a-doua oară – Nu cu privire la păcat – Ci doar pentru a le fi dat Celor ce-așteapăt-a Lui venire, Darul – adică mântuire.”

1 Petru 1:19

Ați fost răscumpărați apoi, Prin sânge scump ce-a fost adus De Domnul nost’, Hristos Iisus, De Mielul Cel neprihănit, Fără cusururi dovedit.

1 Petru 2:24

În al Său trup, El a purtat – În acest fel – al nost’ păcat, Pe lemnul crucii, ca apoi, Morți, față de păcate, noi, Pentru neprihănire-n veci, Să viețuim de-acuma deci. Prin ale Lui răni – nu uitați! – Sunteți, acuma, vindecați.

1 Petru 3:18

Și cu Hristos a fost la fel, Pentru că știți prea bine, El, Cel care e neprihănit, Pentru păcate-a suferit – Pentru toți cei nelegiuiți – Ca ei să fie mântuiți, Ca să ne poată-aduce-apoi, La Dumnezeu Tatăl, pe noi. Dar trebuit-a ca Iisus Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,

1 Ioan 2:2

El este jertfa ispășirii, Pentru păcatul omenirii.

1 Ioan 3:5

Și știți că El S-a arătat Să ia păcatele. Păcat, În El, nicicând, nu se găsește.

1 Ioan 4:10

Iubirea – vă spun lămurit – Nu stă în faptul c-am iubit – Noi, oamenii – pe Dumnezeu, Ci în aceea că, mereu, El ne-a iubit, pe noi, și-a dat, Drept jertfă pentru-al nost’ păcat, Pe Fiul Său, de-a ispășit Ceea ce noi am săvârșit.

Revelația 1:5

Și-apoi de la Iisus Hristos – Cel care-i martor credincios, Cel care e întâi născut Din morți, Cel care e știut Că este Domnul tuturor, Adică a-mpăraților Care, în astă lume, sânt Și stăpânesc peste pământ! A Lui – Celui cari se vădește, Necontenit, că ne iubește, Celui cari, de al nost’ păcat, Cu al Său sânge, ne-a spălat,

Revelația 12:11

Ei biruință-au câștigat Prin sângele ce l-a vărsat Mielul, asupra tuturor, Și prin mărturisirea lor. Nimic nu au precupețit – Nici viața lor, nu și-au iubit – Ci au dorit, mai mult, să moară, Decât să-și lase, bunăoară, Cuvântul mărturiei lor.

Revelația 13:8

Când au văzut a ei urgie, Locuitorii care sânt Pe fața-ntregului pământ, Îndată i s-au închinat. În al lor număr au intrat Numai acei oameni anume, Cari nu-și aveau scris al lor nume, În cartea vieții – carte care, În stăpânirea Lui o are De când pământul s-a-ntrupat, Mielul, cari fost-a junghiat.

Revelația 14:1

„Apoi, când iarăși m-am uitat, Văzut-am Mielul, așezat, Pe muntele Sionului. El adunase-n jurul Lui, Atunci, o sută patruzeci Și patru mii de oameni. Deci, Aceștia toți, pe frunți, purtau Numele Lui și mai aveau, De-asemeni, Numele Celui Cari Îi e Tată, Mielului.

Revelația 14:10

Va bea vinul mâniei, care, Al nostru Dumnezeu îl are. Vinul acesta-i va fi dat Să-l beie, neamestecat – În cupa Sa, pentru mânie – Și chinuit are să fie, În flacăra unui foc mare Și în pucioasa arzătoare, Aflate-n fața Mielului Și-a sfinților îngeri, ai Lui.

Revelația 14:4

Cât despre oamenii acei, Verguri, se știe că sunt ei, Pentru că nu s-au întinat, Căci, cu femei, nu s-au culcat. Aceștia-L vor urma, pe Miel, Mergând oriunde merge El, Fiindcă ei au fost luați, Din lume, și răscumpărați, Drept cel dintâi rod, pentru Miel Și pentru Dumnezeu, la fel.

Revelația 15:3

Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine

Revelația 17:14

Toți împărați-acești, apoi, Cu Mielul, vor purta război, Dar El are să reușească – În urmă – să îi biruiască, Pentru că-i Domnul domnilor Și Împăratul tuturor Celor cari sunt încoronați – Peste pământ – drept împărați. Toți cei pe care i-a chemat – Mielul – pe care i-a luat Drept credincioși și i-a ales A fi cu El – bine-nțeles Că și ei biruiesc apoi, Când se va da acel război.”

Revelația 19:7

E timpul să ne bucurăm, Veseli să fim, slavă să-I dăm, Căci este nunta Mielului Și iată că soția Lui E gata și s-a pregătit:

Revelația 19:9

Apoi, un glas s-a auzit, Care, să scriu, mi-a poruncit. Eu am făcut precum mi-a zis Și iată ceea ce am scris: „Ferice de acei pe care, Oaspeți, la nuntă, Mielu-i are!” Apoi mi-a zis: „Acestea sânt, Cuvintele Tatălui Sfânt! Acestea sunt – să țineți minte! – Adevăratele cuvinte, Cuvintele lui Dumnezeu!”

Revelația 21:14

Zidul care a-nconjurat Cetatea, fost-a așezat Pe niște temelii. Acele, Douăsprezece fost-au ele, Purtând un nume fiecare – Înscris în piatră – nume care E-al celor care, pe pământ, Apostoli, Mielului, îi sânt. Asemeni lor, numele-acele, Douăsprezece fost-au ele.

Revelația 21:27

Nimic din ce este-ntinat, În ea, nu va mai fi intrat. Nimeni – care, în spurcăciuni Trăiește numai, și-n minciuni – Nu poate ca să intre-n ea. Voie să intre, vor avea Cei însemnați numai, pe care – Mielul – în cartea vieți-i are.”

Revelația 21:9

Din îngerii care erau Șapte la număr – și țineau Șapte potire-n care sânt Urgiile ce pe pământ, În urmă, vor avea să vie – Unu-a venit și-mi zise, mie: „Vino să vezi, mireasa Lui, Să vezi nevasta Mielului!”

Revelația 5:6

Apoi, la mijloc, am văzut, În locul care s-a făcut – Chiar între jilțul Celui Sfânt, Între făpturile ce sânt Vii, împrejuru-i așezate, Și care, patru, sunt de toate, Și între cei bătrâni – un Miel. Înjunghiat, îmi părea El. Pe capul Său, puteam vedea, Precum că șapte coarne-avea Și șapte ochi. Aceștia sânt, Duhuri, trimise pe pământ, Pentru a-i da ocol, mereu, Căci ei sunt, ai lui Dumnezeu.

Revelația 5:8

Făpturile acolo-aflate, Cari patru-n număr sunt, de toate, Precum și toți bătrâni-acei, Cari douăzeci și patru-s ei, Jos, la pământ, s-au aruncat, În fața Mielului, de-ndat’, Ținând, în mână, alăute Și-având potirele umplute, Doar cu tămâie, căci în ele – Deci în potirele acele – Sunt rugăciunile ținute, Care, de sfinți, au fost făcute. Potirele acestea toate, Numai din aur sunt lucrate.

Revelația 6:1

„În urmă, L-am văzut pe Miel, Cum, cea dintâi pecete, El A rupt-o și am auzit Un glas de tunet, ce-a rostit: „Vino și vezi!” Când m-am uitat, Plin de uimire-am observat, Că glasul care îmi vorbise, Dinspre făpturi se auzise, Căci cea care-mi vorbise mie Fusese o făptură vie, Din cele patru cari, aflate, Erau acolo, așezate.

Revelația 6:16

Spre munți și stânci, au ridicat Ochii, cu spaimă, și-au strigat: „Cădeți, îndată, peste noi, Să fim ascunși astfel apoi, De fața Celui ce-i aflat, În ceruri și e așezat, Pe al Său scaun de domnie, Și de a Mielului mânie!

Revelația 7:14

„Doamne”, atuncea i-am răspuns, De spaimă-adânc, fiind pătruns, „Eu nu pot ști cine sunt ei. Doar tu îi știi pe toți acei.” El a răspuns: „Ei sunt cei care Vin din necazu-acela mare, Pentru că toți aceștia sânt Veniți de jos, de pe pământ. Oameni-aceștia și-au spălat Straiul, în sângele vărsat, De către Miel și, negreșit, În acest fel, și le-au albit.

Revelația 7:17

Pe jilțul destinat să fie, Drept scaunul pentru domnie – În mijloc chiar – e așezat Mielul, și-Acesta, ne-ncetat, O să le fie-n veci păstor Și va conduce gloata lor, Către al apelor izvoare, Care-s, de viață, dătătoare, Iar a lor lacrimă, mereu, Ștearsă va fi, de Dumnezeu.”