Ieremia 9:2 - Biblia în versuri 2014

² O, dacă eu aș fi putut Ca, în pustiu, să fi avut Un han, atunci mi-aș fi lăsat Poporul. M-aș fi depărtat De el, căci toți sunt preacurvari Și sunt mișei care de cari.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² O, dacă cineva mi-ar da în deșert un han de călători! L-aș părăsi pe poporul meu și aș pleca de la el. Căci toți comit adulter și sunt o adunătură de necredincioși.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² O, (ce bine ar fi) dacă aș avea în deșert un adăpost pentru călători! Aș lăsa poporul meu și aș pleca de la el; pentru că toți comit adulter și au devenit un grup al celor infideli (lui Dumnezeu).”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Își întind limbile ca arcul; pentru înșelăciune, și nu pentru fidelitate, ei sunt viteji în țară. Căci merg din rău în mai rău și pe mine nu mă cunosc – oracolul Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² O, dac-aș avea un han de călători în pustie, aș părăsi pe poporul meu și m-aș depărta de el! Căci toți sunt niște preacurvari și o ceată de mișei.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² O, de aș avea un loc de poposire pentru călătorii în pustie, ca să las pe poporul meu și să mă duc de la el! Căci toți sunt preacurvari, o adunare de oameni vânzători!

Ieremia 9:2 Mawu Ofanana

Isaia 59:3

Cu sânge, mâinile-s mânjite; Degete-aveți, nelegiuite; Buzele voastre se vădesc Precum că doar minciuni rostesc, Iar limba voastră, peste fire, Aruncă doar nelegiuire.

Ieremia 12:1

„Ești prea drept Doamne, văd eu bine Și nu pot să mă cert cu Tine. Dar totuși, am găsit cu cale, Să Te întreb despre-ale Tale Orânduieli. Cum propășesc Cei răi și-n pace viețuiesc

Ieremia 12:6

Dacă cel care se vădește Frate a-ți fi, îți face rău Și-apoi casa tatălui tău Te vinde când îi vine bine Și strigă-ntr-una după tine, Să nu-i crezi, chiar mărinimoși De-ți par, vorbind prietenoși.”

Ieremia 13:22

Și dacă întâmpla-se-va, Să-ți zici, în inimă, cumva, „De ce mi se întâmplă mie, Lucrul acesta?”, atunci ție Ți se va spune, negreșit: „Pentru că ai păcătuit! De-aceea, ți s-au ridicat Poalele hainelor, de-ndat’, Și-acum silit te pomenești, Călcâiele să-ți dezgolești.

Ieremia 23:10

De preacurvii, țara e plină, Iar jurămintele-s pricină Pentru-a ei jale necurmată. Iată, câmpia e uscată.” Alergătura lor țintește Numai spre rău și se vădește Că vitejia arătată Spre făr’delegi e îndreptată!

Ieremia 4:22

„Poporul Meu este nebun. Nu Mă cunoaște. Pot să spun Că ai poporului Meu fii La fel sunt ca niște copii. N-au minte, iar priceperea, La ei, nu are loc să stea. Meșteri în rău pot a se ține, Dar nu știu ca să facă bine.”

Ieremia 5:1

„Ierusalimu-l cercetați: Uitați-vă și căutați Ca să aflați dacă, cumva, Se mai găsește cineva Cari binele să-l făptuiască Și cari să se călăuzească După ce e adevărat, Și-atuncea, Eu voi fi cruțat Ierusalimul, de îndată.

Ieremia 5:11

Casa lui Iuda și la fel, Casa ce-o are Israel Necredincioase s-au vădit Față de Mine, negreșit.”

Ieremia 5:2

Când zic: „Viu este Domnul!”, iată Că și-atunci, strâmb jură cei răi.”

Osea 4:2

Strâmb numai, jură fiecare Și minte cu nerușinare, Omoară și năpăstuiește, Căci nici o teamă nu vădește.

Osea 5:7

Întreg poporul – negreșit – Necredincios s-a dovedit Față de Domnul. Au avut Copii, care li s-au născut Doar din curvie. Sunt sortiți – Cu-averi cu tot – a fi-nghițiți De-o lună nouă. Să luați

Osea 6:7

Însă așa cum am văzut, Ei, legământul, l-au călcat. Felul în care s-au purtat E cel al omului de rând. De-aceea ei – atuncea când În felu-acesta s-au purtat – Necredincioși s-au arătat, Față de Domnul lor. Priviți!

Osea 7:4

Toți, preacurvari, s-au dovedit, Precum cuptorul încălzit De un brutar. Lemne, pe foc, El nu mai pune-apoi deloc, De când plămadă-a frământat Și până când s-a ridicat, Căci trebuință nu era Să mai ațâțe flacăra.

Miheia 6:12

Pentru că toți ai lui bogați De silnicie-s încărcați, Pentru că cei ce-l locuiesc Necontenit minciuni rostesc Și pentru că limbile lor De-nșelăciune sunt izvor,

Țefania 3:4

Sunt ușuratici cei pe care, Cetatea, drept proroci, îi are, Pentru că ei se dovedesc Înșelători, când prorocesc. Preoții ei nu iau aminte Și astfel, lucrurile sfinte Le pângăresc, neîncetat, Căci peste Lege au călcat.

Maleahi 2:11

Iuda, și el – neîndoios – S-a arătat necredincios. Iată, în Iuda, printre voi – Și în Ierusalim apoi, Așa cum bine e știut – O urâciune s-a făcut, Fiindcă Iuda a spurcat Ceea ce fost-a închinat Doar Domnului – ce se vădește Precum că Domnul mult iubește – Luând pe fiica cea pe care Un dumnezeu străin o are.

Maleahi 2:14

Dacă, „De ce?”, voi întrebați, Răspunsul ce îl căpătați Este acesta: „Negreșit, Domnul drept martor S-a vădit, Căci între tine este – iată – Și-ntre nevasta cea luată În tinerețe – ne-ndoios – Căreia-i ești necredincios, Măcar că ți se dovedește Tovarășe și te-nsoțește Căci tu cu ea ai încheiat Un legământ, când v-ați luat!

Iacov 4:4

Dar, spune suflet, preacurvare!: Încă nu ai aflat tu, oare, Cum că a lumii prietenie Este cu Domnu-n vrăjmășie? Așa că, oricine va vrea, Prieten, lumea a avea, Acela trebuie să știe, Că e cu Domnu-n vrăjmășie.

Judecători 2:10

Oamenii ce l-au însoțit Pe Iosua – într-un sfârșit – S-au stins, de-a lungul anilor, Mergând lângă părinții lor. În locul lor, s-au ridicat Alții, dar cei care-au urmat, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Oameni-aceia n-au știut Ceea ce-nfăptuise El, Pentru întregul Israel.