Ieremia 9:19 - Biblia în versuri 2014

¹⁹ Căci din Sion, în depărtare, Se-aude geamătul cel tare: „Vai cât suntem de prăpădiți Și de rușine-acoperiți! Acum ajuns-am să plecăm Din țară și să ne lăsăm Casele ce le-am ridicat, Pentru că alții le-au surpat!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁹ Strigătul de jale se aude în Sion: «Cât de devastați suntem și ce mare este rușinea noastră! Trebuie să părăsim țara, căci locuințele noastre sunt surpate»“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁹ Strigătul de jale se aude în Sion: ‘Cât suntem de distruși; și ce mare este rușinea noastră! Trebuie să plecăm din țară, pentru că locuințele noastre sunt demolate!’»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁹ Ascultați, femeilor, cuvântul Domnului și plecați-vă urechea la cuvântul gurii sale! Învățați-le pe fiicele voastre plângerea și fiecare, pe vecina ei, elegia!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁹ Căci strigăte de jale se aud din Sion: ‘Cât suntem de prăpădiți! Cât de jalnic suntem acoperiți de rușine! Trebuie să părăsim țara, căci ne-au surpat locuințele!’”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁹ Căci un glas de jale se aude din Sion: Cât suntem de prădați! Foarte rușinați! Căci am părăsit țara; căci ne‐au surpat locuințele.

Ieremia 9:19 Mawu Ofanana

Isaia 32:9

„Femei, care vă arătați Fără de grijă, vă sculați De-ndată și în acest ceas, Seama luați la al meu glas! Fiice nepăsătoare-apoi, Luați aminte dar, și voi, Acuma, la al meu cuvânt!

Ieremia 15:1

„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!

Ieremia 2:14

Rob cumpărat e Israel, Sau e, în casă, născut el?” Atunci, de ce-a ajuns să cadă, În urmă, Israel drept pradă?”

Ieremia 4:13

„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”

Ieremia 4:20

Se-anunță grele strâmtorări, Dărâmături și încercări. Întreaga țară e lovită Puternic și e pustiită. Colibele sunt nimicite, Iar corturile năruite Într-o clipită! Până când

Ieremia 7:15

În urmă, fi-veți lepădați Din fața Mea, cu ai voști’ frați, Ca și cei care sunt vădiți Că sunt din Efraim ieșiți!”

Ieremia 7:19

Domnul, apoi, a întrebat: „Pe Mine, ei M-au mâniat? Nu pe ei înșiși, ci pe Mine? Și nu spre marea lor rușine?”

Ieremia 7:29

„Să îți tunzi părul – de îndat’ – Ierusalime, și-aruncat Departe să îți fie-apoi. Pe înălțimi să mergeți voi Și-acolo faceți o cântare De jale și de supărare, Căci Domnul Se îndepărtează, Lepădând neamul ce cutează Să-L întărâte la mânie Și să ațâțe-a Lui urgie.

Plângerile 4:15

„Vă depărtați, vă depărtați, Voi cei ce sunteți necurați!” – Li se striga – „Nu cumva, voi Să vă atingeți și de noi!” Când printre neamuri pribegeau Și fără țintă alergau, Li se zicea: „Să nu-ndrăznească, Aici, ca să mai locuiască!”

Plângerile 5:2

Niște străini au dobândit Ceea ce noi am moștenit! Casele noastre le-au luat Cei cari în alte țări au stat!

Езекиел 27:2

Îmi zise: „Fiu al omului, Spre Tir te-ntoarce și rostește Un cântec care trebuiește A fi de jale! Tirului,

Levitic 18:25

Țara prin ele-a fost spurcată. Fărădelegea-nfăptuită N-o voi lăsa nepedepsită Și-atunci, pământul va vărsa, Pe-ai săi oameni, din gura sa.

Levitic 18:28

Luați dar, seama bine, voi, Să nu vă verse mai apoi – Țara în care-o să intrați – Din gura ei, când o spurcați, La fel precum i-a mai vărsat Pe cei care, în ea, au stat.

Levitic 20:22

Voi, legile-Mi, să le păziți, Poruncile-Mi, să le-mpliniți, Ca nu cumva să fiți vărsați Din gura țări-n care stați.

Miheia 2:10

Degrabă dar, să vă sculați Și din acest loc să plecați Căci n-o s-aveți parte de tihnă Și-aici n-o să găsiți odihnă, Căci spurcăciunile pe care Le-ați săvârșit fără-ncetare, Au să v-aducă dureri cari Se vor vădi nespus de mari.

Miheia 2:4

De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”

Deuteronom 28:29

Iar ziua – în amiaza mare – Vei bâjbâi fără-ncetare, Ca orbul de vederi lipsit, În negură învăluit. În lucrul ce îl faci, deloc, Nu vei putea să ai noroc. Cât vei trăi, doar apăsat Vei fi într-una și prădat; Nu va fi nimeni săritor, Ca să îți vină-n ajutor.