Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 8:9 - Biblia în versuri 2014

9 Sunt rușinați cei înțelepți Și se arată-adânc uimiți Pentru că-s prinși și umiliți. Ei au nesocotit, mereu, Cuvintele lui Dumnezeu. Și-atunci, ce fel de-nțelepciune Au izbutit ca să adune?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

9 Înțelepții sunt făcuți de rușine, sunt înspăimântați și capturați. Iată, ei au respins Cuvântul Domnului; ce fel de înțelepciune au ei?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

9 Înțelepților le este rușine. Ei sunt panicați și capturați. Din moment ce au respins Cuvântul lui Iahve, oare ce fel de înțelepciune au ei?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

9 Înțelepții au fost făcuți de rușine, s-au îngrozit și au fost capturați. Refuzând legea Domnului, ce înțelepciune au ei?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

9 Înțelepții sunt dați de rușine, sunt uimiți, sunt prinși, căci au nesocotit Cuvântul Domnului, și ce înțelepciune au ei?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

9 Înțelepții sunt rușinați, se înspăimântă și sunt prinși. Iată, ei au disprețuit cuvântul Domnului și ce înțelepciune este în ei?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 8:9
21 Mawu Ofanana  

Precum că ei nu au mai vrut A ști de legea Domnului Și nici de legământul Lui, Pe care El l-a încheiat Cu-ai lor părinți. Ei au urmat Lucruri pe care le vedeau Că neamurile le făceau, Și erau lucruri de nimic, La fel ca sufletul lor, mic. De-aceea, ei s-au dovedit Că de nimic sunt, negreșit, Urmând pe neamurile-acele, Măcar că Domnul – după ele – Să nu se ia, le-a poruncit.


Celor vicleni, le nimicește Planul cel rău și le zdrobește Putința de a-l fi-mplinit.


De-asemenea, a năruit Capcanele ce le-au întins Înșelătorii. El i-a prins, Pe înțelepți, în planul lor, În miezul vicleniilor.


Iată că legea Domnului Se-arată-a fi desăvârșită, Căci numai ea este menită Ca ne-ncetat să ne vegheze Și suflete să-nvioreze. Mărturisirea ce-a fost dată De Domnul este-adevărată, Și-nțelepciune dă, ușor, Omului cel neștiutor.


Cei ce-n Țoan vor stăpâni, Atuncea vor înebuni, Iar sfetnicii cei înțelepți – Cari se vădeau cei mai deștepți, Din slujba Faraonului – Au să își piardă-n fața lui Înțelepciunea arătată Și proști vor fi ei, dintr-odată. „Dar oare, cum de îndrăzniți, Lui Faraon să îi vorbiți Și să îi spuneți mai apoi: „Fii de-nțelepți doar, suntem noi, Venind din vechii împărați Ce-au fost aici încoronați!”?”


De-aceea, iată că voiesc, Pe-acest popor, să îl lovesc Din nou, cu semne minunate Și cu minuni adevărate Cum n-au mai fost nicicând și cari Vor fi din ce în ce mai mari, Astfel încât priceperea – Și-nțelepciunea-asemenea – Ale celor ce se vădeau Precum că înțelepți erau Și pricepuți, în a lui țară, Nu vor mai fi, căci au să piară. Ele, atunci, vor fi pierdute Și se vor face nevăzute.”


Primul tău tată, negreșit, Află că a păcătuit. Apoi, cei ce te-au învățat, În contra Mea, s-au ridicat.


La lege și la mărturie!” Ascultați! Bine să se știe Că de nu veți răspunde-astfel, Zorii, peste poporu-acel, Nicicând nu au să mai răsară!


„M-ai părăsit și M-ai uitat” – Domnul a zis. „‘Napoi ai dat. De-aceea, mâna Îmi va sta, Întinsă, împotriva ta, Căci vreau ca să te nimicesc! Sătul de milă, Mă vădesc.


Sfatul pe care-n Iuda-l știm, Dar și cel din Ierusalim, În locu-acesta, Eu voiesc, Atunci să îl zădărnicesc. Îi las vrăjmașilor să cadă – Și săbiilor lor – drept pradă. Doar trupuri moarte au să fie Împrăștiate pe câmpie. În acest fel ajunge-vor Drept hrană, trupurile lor, Doar păsărilor cerului Și fiarelor pământului.


Preoții Mei n-au întrebat: „Unde e Domnul, așezat?” Păstorii Legii n-au știut De Mine. Nu M-au cunoscut Păstorii sufletești ai Mei, Căci necredință-au vădit ei. Prorocii care au venit, Numai prin Baal au prorocit, Iar cei la care-au alergat, Nicicând un sprijin nu le-au dat.”


Iată cuvântul Domnului, Privind soarta Edomului. Domnul oștirii, astfel, spune: „Nu e-n Teman, înțelepciune? Sau chibzuința a pierit, De la cei care au vădit Că pricepuți sunt, în popor? S-a dus înțelepciunea lor?”


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


Ascultă și tu vântule, Precum și tu, pământule! Are să vadă-ntreaga fire Cum am s-aduc nenorocire Peste acest întreg popor, Ca rod al gândurilor lor, Căci ei nu au luat aminte La ale Mele-nvățăminte Și pentru că nu au luat În seamă Legea ce le-am dat.


Nenorocirile ce vin Asupra lor, șireag se țin. Zvon după zvon aduce știre, Mereu, doar de nenorocire. Ei, pe proroci, i-au căutat Și cer vedenii, ne-ncetat. Dar iată că ai lor preoți Nu mai știu Legea și-apoi toți Bătrânii lor, de-asemenea, Nu mai pot, sfaturi, ca să dea.


Domnul din ceruri a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Sunt trei nelegiuiri pe care Țara Iuda, azi, le are. Ba, patru sunt și pentru ele, Nu Îmi schimb planurile Mele, Căci Legea Mi-a nesocotit, Poruncile nu Mi-a păzit, Ci idoli a îmbrățișat – Așa după cum s-au purtat Ai lui părinți, când au trăit – Și-n acest fel s-a rătăcit, Căci idolii se dovedeau Precum că mincinoși erau.


Când acea zi are să vie, Plini de rușine au să fie Prorocii, pentru visul lor Împărtășit către popor. Manta de păr, n-au să-și mai ia Ca să se înfășoare-n ea, Să meargă-apoi să prorocească, Pe oameni ca să îi mințească.


Deci legile să le păziți, Poruncile să le-mpliniți, Căci ele fi-vor, pentru voi, Înțelepciunea voastr-apoi, Priceperea pe cari o are Al vostru neam, printre popoare. Ele vor auzi atunci, De-aceste legi și-aste porunci, Și au să zică mai apoi, Când pomeni-vor despre voi: „Neamul acesta, am văzut Că-i înțelept și priceput!”


Știi bine, Sfintele Scripturi, Încă din fragedă pruncie. Prin ele doar, poate să-ți vie Înțelepciunea cea prin care, Parte de mântuire, are Cel ce se-arată credincios, În Domnul nost’, Iisus Hristos.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa