Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 8:22 - Biblia în versuri 2014

22 Nu este nimenea aflat În Galaad, cunoscător Al unui leac alinător? Nu știe, oare, cineva, Dacă un doctor e, cumva? Dar a poporului mei fată De ce nu este vindecată?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Nu este niciun balsam vindecător în Ghilad? Nu este niciun doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 Nu există niciun balsam vindecător în Ghilad? Nu este niciun doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Oare nu mai este balsam în Galaád? Nu este niciun vindecător acolo? De ce nu face vindecarea fiicei poporului meu?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face dar vindecarea fiicei poporului meu?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Oare nu este leac alinător în Galaad? Oare nu este acolo vreun doctor? De ce nu se face vindecarea fiicei poporului meu?

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 8:22
17 Mawu Ofanana  

La masă-au stat apoi. Când, iată, Văzură că venea o ceată, Din Galaad. Ismaeliți Erau cei întovărășiți În ceată. Cămilele lor, Cu smirnă, leac alinător, Tămâie, erau încărcate – Către Egipt fiind mânate.


„Dacă-i așa, atunci, plecați!” – A zis Israel. „Să luați Ceva, cu voi, ca să duceți Un dar, acelui om. Puneți În saci, dintre cele mai bune Roade-ale țării și anume: Smirnă și leac alinător – Pe gustul Egiptenilor – Miere, fisticuri și migdale Și mirodenii. Iar, pe cale, Vă rog, să nu întârziați!


„De Iuda, Tu oare-ai uitat Și chiar de tot l-ai lepădat? Pentru Sion, sufletu-Ți are Atât de multă ură, oare? De ce, acuma, ne lovești, Așa ca să ne nimicești? Sau pentru noi, nu mai e oare, La Tine, nici o vindecare? Nădăjduiam că va fi pace, Însă nimic bun nu se face. Spream să fie-o vindecare, Dar nu-i decât o groază mare!”


Căci Domnu-așa a cuvântat, Asupra casei de-mpărat, Din Iuda: „Să iei seama bine, Pentru că tu ești, pentru Mine, Asemeni Galaadului Și vârfului Libanului. Însă îți spun, adevărat: De nu Mă vei fi ascultat, În vremile de mai târziu, Te voi preface-ntr-un pustiu, Iar în cetate, nimenea Nu va mai îndrăzni să stea! Nu vor mai fi locuitori,


Fecioară a Egiptului, Spre țara Galaadului Îndreaptă-te, mai repejor, Să aduci leac alinător! Degeaba întrebuințezi Atâtea leacuri, căci – cum vezi – Nu-i vindecare, pentru tine!


Dar cade Babilonul – iată – Și zdrobit este, dintr-odată! Plângeți-l dar, popoarelor Și-aduceți leac alinător, Căci poate că își va usca Rana și se va vindeca!”


Precum țâșnește apa până Când se revarsă din fântână, Așa țâșnește, din cetate, Nemărginita-i răutate. Doar silnicie și prăpăd, Între ale ei ziduri, văd. Durere mare-n ea găsesc, Care privirea Mi-o rănesc.


O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!


În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.


„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?


Cu Iuda tu ai mai legat Negoț și ai făcut la fel – Pe urmă – și cu Israel. Îți dădeau grâu de la Minit. Turte și miere-ai mai primit; Și untdelemn ai căpătat Și leac alinător ți-au dat, După cum au găsit cu cale, În schimbul mărfurilor tale.


Fiii lui Ruben, vite-aveau. Fiii lui Gad, și ei creșteau Vite atunci. Lor le-a plăcut Ținutul care l-au văzut. În el, acesta cuprindea Țara lui Iaezer, și-avea Și țara Galaadului. Când au văzut întinsul lui,


Să-L vadă. Între ei, mergea Și o femeie. Ea avea O scurgere de sânge, care Nu își găsise vindecare, De doișpe ani. Și-a cheltuit Averea – doctori, a plătit – Dar nimenea nu a putut S-o vindece, cum ar fi vrut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa