Ieremia 8:2 - Biblia în versuri 2014

² Oasele lor vor fi luate Și au să fie așezate În fața lunii, soarelui Și a oștirii cerului, În fața căror au slujit, Pe care mult le-au îndrăgit Și-apoi pe care le-au urmat Și căror li s-au închinat. N-au să mai fie adunate Oasele lor, nici îngropate, Fiind lăsate precum sânt, Gunoi s-ajungă, pe pământ.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² vor fi întinse în fața soarelui, a lunii și a întregii armate a cerurilor, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat și s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor deveni un gunoi pe fața pământului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² Ele vor fi expuse în fața soarelui, a lunii și a întregii armate a cerului. Vor sta în fața acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat și cărora le-au oferit închinarea lor. Nimeni nu le va aduna și nici nu le va îngropa; ci vor fi ca gunoiul care stă pe pământ.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Le vor întinde la soare și la lună și la toate oștirile cerului pe care le-au iubit și cărora le-au slujit, după care au umblat și pe care le-au căutat, în fața cărora s-au prosternat. Nu vor mai fi adunate și nu vor mai fi îngropate, ci vor deveni gunoi pe suprafața pământului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Le vor întinde în fața soarelui, în fața lunii și în fața întregii oștiri a cerurilor, pe care i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe care i-au urmat, pe care i-au căutat și înaintea cărora s-au închinat. Nu le vor mai strânge, nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pământ.

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Și le vor întinde în fața soarelui și în fața lunii și în fața întregii oști a cerurilor pe care le‐au iubit și cărora le‐au slujit și după care au umblat și pe care le‐au căutat și cărora li s‐au închinat. Nu vor fi adunate și nu vor fi înmormântate; vor fi gunoi pe fața pământului.

Ieremia 8:2 Mawu Ofanana

2 Regi 17:16

Israeliți-au părăsit Pe Domnul lor, și au făcut Viței turnați – cum au avut Popoarele de lângă ei – Idoli și stâlpi de Astartei. Apoi, întregul lor popor, Oștirilor cerurilor S-a închinat și a sfârșit – Lui Baal – ca să îi fi slujit.

2 Regi 21:3

Ceea ce tatăl său surpase, A ridicat, din nou, Manase. Lui Bal, altare, i-a zidit Și înălțimi a construit. El, Astarteei, i-a făcut Un idol nou, cum a avut Pe vremea când Ahab ședea În Israel și-mpărățea. Apoi, în fața tuturor Oștirilor cerurilor, S-a închinat și le-a slujit.

2 Regi 21:5

Apoi, a mai zidit altare Oștirii cerului, pe care, În jurul Casei Domnului, Le-a înălțat, căci Casa Lui, Avut-a două curți. În ele, Erau altarele acele.

2 Regi 23:5

Sfârșind toate acestea, el – Pe preoții care-au slujit Pe înălțimi – i-a izgonit. Preoții fost-au așezați De ai lui Iuda împărați, Spre a sluji idolilor, Arzând tămâie-n cinstea lor. Unii, pe Baal doar, îl cinsteau, Iar alții, lunii, se-nchinau, Sau soarelui, zodiilor, Ori oștilor cerurilor.

Psalmi 53:5

Atuncea, toți vor tremura, Iar spaima-i va împresura Fără a fi – de bună seamă – Vreo pricină ca să se teamă. Domnul are să-i risipească Pe cei care-au să năvălească – Plini de furie – peste tine Și îi va face de rușine, Căci Dumnezeu a arătat, Precum că El i-a lepădat.

Psalmi 83:10

Fă-le asemenea celor Care-au pierit lângă En-Dor, Încât ajuns-au un gunoi, De îngrășat pământu-apoi.

Psalmi 83:11

De-asemenea, celor pe cari Îi au aceștia, drept mai mari, Fă-le la fel ca lui Oreb Sau cum i-ai făcut lui Zeeb. Fă cum făcut-ai tuturor, Cari fost-au domnitori ai lor, Sau cum Zebah a pătimit, Ori cum Țalmuna a pățit!

Qohelet 6:3

Chiar dacă mult omul trăiește Și-o sută de copii va crește – Oricât în zile ar spori Și-averea i se va mări – Dacă din ce a adunat, Sufletu-i nu s-a bucurat Și dacă nici parte nu are Apoi măcar de-o-nmormântare, Atunci este mai fericită O stârpitură prăpădită, Decât e cel cari a trudit;

Ieremia 14:16

Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”

Ieremia 16:11

„Atuncea, tu – poporului – În felu-acesta să îi spui: „Domnul a zis, când mi-a vorbit: „Părinții voști’ M-au părăsit. Au căutat alți dumnezei Care străini erau de ei. În fața lor s-au închinat Și le-au slujit neîncetat. M-au părăsit și n-au ținut Legea, așa cum le-am cerut!

Ieremia 16:4

O boală rea va fi în țară Și toți, de boală, au să piară. Nimenea, însă, nu-i va plânge Și nimenea nu îi va strânge Ca să-i îngroape. Au să fie Ca și gunoiul de pe glie. Îi va ucide sabia Și îi va stinge foametea. Ale lor trupuri moarte, toate, Ajunge-vor a fi mâncate De păsările cerului Și fiarele pământului.”

Ieremia 16:6

Și mari și mici, în astă țară, Cu toții trebuie să piară. De-aceea, morții vor fi dați Și n-au să fie îngropați. Nu îi va plânge nimenea Și nimeni nu se va tăia În carne, din pricina lor; Nu va fi nici un muritor Ca să se radă, drept cinstire, Și să-i păstreze-n amintire.

Ieremia 19:13

Casele împăratului Și-ale Ierusalimului Au să ajungă necurate, Ca și Tofetul. În cetate, Aceeași soartă vor avea Și cele-n cari se aducea – Pe-acoperișurile lor – Tămâie-n cinstea Baalilor Precum și-n cinstea cerului Și-a-ntregii oști ce este-a lui, Sau se turna câte-o măsură Din jertfa pentru băutură, Spre a cinsti alți dumnezei, Străini de oamenii acei.”

Ieremia 22:19

Apoi, îl vor înmormânta Ca pe-un măgar. Va fi târât Și-afară fi-va azvârlit, Departe de poarta pe care Ierusalimu-n zid o are!”

Ieremia 25:33

Aceia care au să cadă Sabiei Domnului drept pradă, Atât de mulți în număr sânt, Încât acest întreg pământ, De ei, va fi acoperit. Nu va fi vreme de jelit Și nici nu vor fi adunați Spre a fi duși și îngropați, Ci vor ajunge ca apoi Să fie, pe pământ, gunoi.

Ieremia 31:40

Valea în care-i aruncată Cenușa doar și totodată, Sunt trupurile moarte-aduse Pentru a fi acolo puse, Cu tot cuprinsul câmpului, Al apelor Chedronului Și pân’ la unghiul porților Care sunt ale cailor – În partea de la răsărit – Au să ajungă, negreșit, Doar Domnului a fi-nchinate. Ele nu vor mai fi surpate, Nu vor mai fi nici pustiite, Căci nu vor mai fi nimicite.”

Ieremia 36:30

De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit, De Ioiachim, cel așezat În Iuda ca și împărat: „Nici unul din urmașii lui – Din fiii împăratului – Nicicând puși nu au să mai fie Pe scaunul cel de domnie Care e al lui David. Iată, Ce soartă cruntă se arată Pentru-al lui Iuda împărat: Trupul său mort va fi lăsat În a căldurii zi să stea, Iar noaptea frigu-l va tăia.

Ieremia 9:20

„Femeilor, luați aminte La ale Domnului cuvinte! Cântări de jale-i învățați Pe-ai voști’ copii și vă-ndemnați Una pe alta, ca să știți, Plângeri de jale să rostiți!

Ieremia 9:21

Căci pe fereastră s-a urcat Moartea și iată, a intrat În casele împărătești Și în palatele domnești. Pe-ai noștri fii i-a nimicit, În ulițe când i-a găsit, Iar în piețe-a secerat Pe-ai noștri tineri, de îndat’.”

Ieremia 9:22

„Du-te și spune: „Negreșit, În ăst fel Domnul a vorbit: „Aflați că morții au să fie Ca și gunoiul pe câmpie, Căci trupuri moarte vor cădea Pe-ntinsul ei, asemenea Acelui snop ce-i lepădat De cei care l-au secerat!”

Езекиел 29:5

Și în pustie aruncat, Cu peștii care te-nsoțesc, Care – de tine – se lipesc. Pe fețele ogoarelor, Tu și cu peștii apelor Cari ale tale zici că sânt, Ajunge-vei pus la pământ Și nu vei mai fi ridicat, Nici nu vei mai fi îngropat; Ci hrană fi-vei fiarelor Și-asemenea păsărilor.

Езекиел 39:5

Pe câmp cădea-vor – negreșit – Pentru că astfel a vorbit Acela care, tot mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.”

Езекиел 6:5

După ce le voi face-astfel Copiilor lui Israel, Pun trupurile morților În fața idolilor lor, Căci lângă-altare, Eu voiesc, Oasele să vă risipesc.

Езекиел 8:16

M-a dus, în urmă, de îndată, În curtea înăuntru-aflată – Curte a casei Domnului. În fața ușii Templului – În locul ce se află chiar Între pridvor și-ntre altar – Eu am văzut mai mulți bărbați Că la un loc sunt adunați. Cei care-acolo se aflau, Cam douăzeci și cinci, erau. Acea mulțime, am văzut Cum că cu dosul a șezut Spre Templu și că a privit, Cu fața, înspre răsărit, Căci toți erau închinători, În fața soarelui, în zori.

Țefania 1:17

Atuncea, omenirea are Să fie pusă-n strâmtorare. Va bâjbâi, cum bâjbâiesc Cei care orbi se dovedesc, Căci împotriva Domnului Este păcatul omului. De-aceea, sângele vărsat Are a fi asemănat Cu praful, iar carnea apoi, O-mprăștii ca pe un gunoi!

Țefania 1:5

Îi nimicesc pe cei pe care Urcă s-aducă închinare – Pe-acoperiș – oștirilor Ce sunt ale cerurilor, Pe-aceia cari s-au închinat Și cari pe Domnul au jurat, Dar în același timp – la fel – Au mai jurat și pe acel Care, Malcam, este chemat Și este al lor împărat.

Fapte 7:42

Domnul, ceea ce au făcut, Și-a întors fața, de la ei, Lăsându-i pe oameni-acei, Oștii cerești, să se închine, Cum scris e prin proroci, știți bine: „În patruzeci de ani, voi, Mie, Mi-ați adus jertfe, în pustie? Mi-ați adus vite junghiate? Când ai făcut aceste toate, Tu, casă a lui Israel? Lucrat-ai tu, în acest fel?

Deuteronom 17:3

Poate că oamenii acei Sluji-vor altor dumnezei Și se vor închina la soare, La lună, sau la oastea care, Cerul întreg, l-a împânzit, Făcând cum nu v-am poruncit.

Deuteronom 4:19

Vegheați – atâta doar vă cer – Ca nu cumva, privind spre cer Și văzând soare, lună, stele, S-ajungi să te închini la ele Și la oștirea cerului, Căci sunt lucrarea Domnului Și sunt în slujba tuturor – A tuturor popoarelor.