Ieremia 8:18 - Biblia în versuri 2014

¹⁸ „Durerea, vreau să mi-o alin, Dar inima-mi geme de chin.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁸ „Grimasa mea este din cauza durerii mele! Inima îmi este sleită în mine!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁸ „Durerea mea nu are vindecare! Inima îmi este epuizată în mine!

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁸ Chinul meu crește fără leac, durerea inimii mele se întețește.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁸ Aș vrea să-mi alin durerea, dar mă doare inima în mine.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁸ O, mângâierea mea în întristarea mea! Îmi bolește inima în mine.

Ieremia 8:18 Mawu Ofanana

Psalmi 143:7

Doamne, al meu duh se topește. De-aceea, să m-ajuți, grăbește! Te rog, nu Te îndepărta Și nu-mi ascunde Fața Ta, Căci aș ajunge, negreșit, Asemeni celor ce-au murit!

Isaia 22:4

De-aceea zic: „Nu vă uitați La mine, ci să mă lăsați Să plâng amar. Nu stăruiți Mângâietori ai mei să fiți, Pentru necazul cel pe care Sărmanul meu popor îl are!

Ieremia 23:9

Iată cuvântul ce s-a spus Și e pentru proroci adus: „Inima-n piept mi s-a zdrobit Și-un tremur, fără de sfârșit, Mi-a cuprins oasele de-ndat’. La fel sunt, ca și un om beat – Ca și cel care-i amețit De vinul ce l-a înghițit – Din pricina cuvântului Cel sfânt, din partea Domnului.

Ieremia 4:19

„Vai, ale mele măruntaie! Vai, inima cum mi se taie De-o grea durere! Ce să fac? Iată că nu mai pot să tac, Căci inima îmi bate tare, Iar bietul meu suflet tresare La glasul trâmbiței și-apoi, La strigătele de război.

Ieremia 6:24

„La vuietul venirii lor, Scade tăria brațelor Și-o groază mare-apoi ne paște, Ca pe femeia care naște.”

Ieremia 9:1

O, dacă era capul meu Cu apă plin, plângeam mereu. Ochii de mi-ar fi fost izvor De lacrimi pentru-al meu popor Și pentru morții cei pe care Fiica poporului îi are, Eu aș fi plâns, nemângâiat, Noapte și zi, neîncetat!

Plângerile 5:17

Dacă, în inimi ne-a intrat Durerea și s-a-ntunecat Privirea și a noastră frunte,

Habacuc 3:16

Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?