Ieremia 8:14 - Biblia în versuri 2014

¹⁴ „De ce stăm jos? Hai să plecăm Și în cetăți să ne-așezăm. Acolo să ne-adăpostim Ca în ăst fel să nu murim, Căci Dumnezeu ne osândește Și-acum la moarte ne sortește. Iată că apa otrăvită Ne este nouă rânduită, Pentru că am păcătuit Față de Domnul, negreșit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁴ „De ce mai stăm în așteptare? Adunați-vă! Să intrăm în cetățile fortificate și să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte și ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁴ „De ce mai stați în așteptare? Adunați-vă! Să intrăm în orașele fortificate și să murim acolo – pentru că Dumnezeul nostru care se numește Iahve ne-a condamnat la moarte; și ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁴ De ce stăm așezați? Adunați-vă ca să mergem în cetățile întărite și să stăm acolo în tăcere, pentru că Domnul ne-a redus la tăcere și ne-a făcut să bem apă otrăvită, deoarece am păcătuit împotriva Domnului!

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁴ „Pentru ce ședem jos? Strângeți-vă și haidem în cetățile întărite, ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne sortește la moarte, ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁴ De ce ședem liniștiți? Adunați‐vă și să intrăm în cetățile întărite și să tăcem acolo. Căci Domnul Dumnezeul nostru ne‐a adus la tăcere și ne‐a dat să bem apă de fiere. Căci am păcătuit împotriva Domnului.

Ieremia 8:14 Mawu Ofanana

2 Samuel 20:6

De-aceea, împăratu-a zis Către-Abișai, îngândurat: „Nu știu ce s-o fi întâmplat. Gândit-am că Șeba – cel care, Pe Bicri, drept părinte-l are – Mai mult rău poate a ne face, Dacă îl vom lăsa în pace, Decât e răul cel făcut De Absalom, cum am văzut. De-aceea, eu gândesc că-i bine, Să pleci chiar tu. Ia dar, cu tine, Pe slujitorii cei pe care În slujbă-al tău stăpân îi are, Și-apoi, în grabă să plecați, Pe Șeba să îl căutați, Ca nu cumva, să își găsească, Un loc, ca să se-adăpostească. De-n vreo cetate va pătrunde, De noi, se va putea ascunde.”

Psalmi 39:2

Ca și un mut m-am arătat, Căci în tăcere eu am stat. Deși eram nenorocit, Nici un cuvânt nu am rostit; Dar nici atunci, durerea mea, Mai mică, nu se dovedea.

Psalmi 69:21

Ei îmi pun fiere în mâncare Și-n urmă, doar oțet îmi dau – Când îmi e sete – ca să beau.

Isaia 47:5

„Așează-te-ntr-un colțișor Și taci, fiica Haldeilor! Împărăteasă, tu să știi, Precum că nu ai să mai fii. Împărăteasa tuturor – Adică a-mpăraților – Nu-ți va mai spune nimenea.

Ieremia 14:20

Doamne, ne recunoaștem, iată, A noastră răutate, toată, Și relele ce le-au făcut Aceia care ne-au născut, Căci împotrivă-Ți – negreșit – Cu toții am păcătuit.

Ieremia 14:7

„Dacă păcatele pe care Le-am săvârșit, fără-ncetare, În contra noastră se vădesc Acuma că mărturisesc, Atuncea pentru al Tău Nume, Lucrează Tu Doamne, pe lume! Abateri multe-am săvârșit Și împotrivă-Ți am greșit.

Ieremia 23:15

„Văzând fapta prorocilor, A zis Domnul oștirilor: „Pelin, drept hrană, vor avea Și apă otrăvită-or bea, Căci prin proroci – pe care-i știm Că sunt azi în Ierusalim – Nelegiuirea, negreșit, Întreaga țară a-mpânzit.”

Ieremia 3:25

Acum, nouă ni se cuvine Să ne culcăm doar în rușine, Să ne-nvelim doar cu ocară, Căci am păcătuit, în țară, Față de Cel care, mereu, Ne este Domn și Dumnezeu. Părinții au păcătuit Și-n urma lor, noi – negreșit – Din anii cei de tinerețe Și până azi, la bătrânețe, Pentru că nu am căutat, Al Său glas, să-l fi ascultat.”

Ieremia 35:11

Când Nebucadențar, cel care În Babilon, este mai mare, Asupra țării a venit, Atuncea noi ne-am sfătuit Și-am zis așa: „Hai să fugim! Să mergem la Ierusalim, Să ne ferim de-acei oșteni Cari sunt Haldei și Sirieni!” Așa se face că trăim, Acuma, la Ierusalim.”

Ieremia 9:14

Pentru că mers-a fiecare După a inimi-aplecare, Căci după Bali, ei s-au ținut, Așa precum la început Făcut-au și părinții lor.”

Ieremia 9:15

„De-aceea, Domnul oștilor – Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis, atunci, în acest fel: „Doar cu pelin, am să hrănesc Acest popor și-i dăruiesc Să bea, doar ape otrăvite.

Plângerile 3:19

„Te rog însă, să Te gândești Că suferință am din plin Și beau otravă și pelin!”

Levitic 10:3

Către Aron – fratele lui – Moise a zis: „Al Domnului Cuvânt, acum, s-a împlinit, Căci El a spus: „Voi fi sfințit De către-acela care vine Să se apropie de Mine Și proslăvit am să fiu Eu, În fața la poporul Meu.” Aron, când aste le-a văzut, N-a zis nimic, doar a tăcut.

Amos 6:10

Când unchiul mortului sosește Ca să-i ia trupul – căci dorește Să-l ardă – și va încerca Să-ntrebe – când va ridica Oasele mortului – pe cel Care, în casă e, cu el, Zicând: „Mai este cineva, Cu tine, în ăst loc, cumva?”, Acela-i va răspunde-ndată: „Aici, nu mai e nimeni, iată!”… Să facă liniște-i va cere Celălalt om, zicând: „Tăcere! Haidem dar, să nu mai vorbim, Ca nu cumva să pomenim, Aici, Numele Domnului!”

Habacuc 2:20

Domnul e-n Templul Lui cel Sfânt. Să tacă-ntreg acest pământ!

Zaharia 2:13

Să tacă-n fața Domnului Făpturile pământului, Căci El, din locul Său cel sfânt, S-a ridicat peste pământ!”

Matei 27:34

Ostași-ajunși în acel loc, I-au dat – să-și bată, de El, joc – Vinul, cu fiere-amestecat. Iisus, însă, când l-a gustat, Nu a voit să îl mai bea, Deși setea Îl chinuia.

Deuteronom 29:18

Să n-aveți, printre voi, aflat, Vreun om – femeie sau bărbat – Și nici familie să nu fie, De-asemeni nici o seminție În care-o inimă-ncuiată Să fie și să vă abată – Adică să Îl părăsiți Pe Domnul nost’ – și să slujiți La dumnezeii care sânt Ai altor neamuri, pe pământ. Să nu se afle printre voi, O rădăcină care-apoi, Otravă, are să vă dea Și cu pelin, de-asemenea.

Deuteronom 32:32

Căci vița lor – se știe bine – Din al Sodomei sad, provine Și din Gomora. Otrăviți, Sunt strugurii, din ei, ieșiți. Boabele lor, necontenit, A fi amare, s-au vădit.