Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 8:12 - Biblia în versuri 2014

12 Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Le este lor rușine de urâciunile pe care le comit? Nu, nu le este rușine deloc; nici măcar nu știu să roșească. De aceea vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați la vremea pedepsei lor, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Oare le este rușine de faptele oribile pe care le comit? Nu, nu le este rușine deloc; și nici măcar nu știu să roșească. Iahve zice: «Din această cauză, vor cădea împreună cu cei care cad; și vor fi răsturnați – atunci când vor fi pedepsiți.»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Sunt făcuți de rușine, pentru că fac lucruri abominábile. Dar ei nu se mai rușinează și nici nu știu de umilință. De aceea, vor cădea cu cei care cad și, în timpul când vor fi pedepsiți, se vor poticni, spune Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Vor fi dați de rușine, căci săvârșesc astfel de urâciuni; nu roșesc și nu știu de rușine, de aceea vor cădea împreună cu cei ce cad și vor fi răsturnați când îi voi pedepsi», zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Oare s‐au rușinat ei când au făcut urâciune? Nu, nicidecum nu s‐au rușinat și nu cunosc ce este roșirea. De aceea vor cădea printre cei ce cad; la vremea cercetării lor vor cădea, zice Domnul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 8:12
20 Mawu Ofanana  

A doua zi, cea mare spuse Mezinei – tot – precum făcuse: „Iată, eu m-am culcat cu tata. Să-i dăm iar vin! Tu să fii gata, La noapte! Intri ușurel Și-ai să te culci și tu, cu el. Nu sta pe gânduri! De ce taci? Așa va trebui să faci!”


Asupritorule, cum oare, Cu răutatea ta cea mare, Cutezi a te făli mereu? De bunătate, Dumnezeu E plin, iar îndurarea Lui Ține în veacul veacului.


„Iată un om – biet muritor – Care nu-L ia ocrotitor Pe Dumnezeu, ci s-a-ncrezut – Mereu – doar în al său avut. Se bizuia omul acel, Pe răutatea-aflată-n el.”


Cum s-a-ntâmplat preotului, O să se-ntâmple tuturor Celor care sunt din popor. Stăpânul va avea și el, A slugii soartă, iar – la fel – Stăpâna va păți – și ea – Precum slujnica ce-o avea. De-asemenea, cumpărătorul Va fi la fel ca vânzătorul, Iar cel care-mprumut a dat, Ca și cel cari s-a-mprumutat, Căci cel ce dă va fi la fel Ca și cel ce-i dator la el.


Înfățișarea fețelor Stă mărturie-n contra lor Și precum Sodomiții – iată – Nelegiuirea le e dată Pe față, căci nu se sfiesc, Iar s-o ascundă, nu voiesc. Vai, e de sufletele-acele, Căci pregătesc doar lucruri rele!


Un dumnezeu, mare sau mic, Este un lucru de nimic. El este numai o lucrare Ce se vădește-nșelătoare Și are să se prăpădească, Pedeapsa când o să lovească.


De-aceea, Eu așa vorbesc, Despre cei care prorocesc În al Meu Nume tot mereu, Chiar dacă nu i-am trimis Eu: „Proroci-aceștia au să cadă, Foamei și sabiei, drept pradă!”


„De-aceea, oamenii acei Vor avea calea lunecoasă, Nesigură și-ntunecoasă. Vor fi împinși și au să cadă Și toată lumea o să vadă Că voi aduce-asupra lor Valul nenorocirilor, În anul ce îl pregătesc, În care am să-i pedepsesc.”


Măcar că ploile, menite Pământului, au fost oprite, Iar ploaia cea de primăvară Lipsă a fost din a ta țară, Nepăsătoare ți-ai păstrat Fruntea de curvă, ne-ncetat, Și n-ai vrut a avea rușine!


Iată că ei nu s-au smerit, Iar frică nu au dovedit Nici până azi, căci n-au urmat Poruncile ce le-am lăsat, Nici Legea dată tuturor Și vouă și părinților.”


Sunt rușinați și nu sunt buni Căci săvârșesc doar urâciuni. Cu toate-acestea, nu e cine Ca să roșească de rușine. De-aceea, are să se vadă Precum că ei toți au să cadă, Cu cei ce cad și răsturnați – Curând – vor fi acei bărbați, Căci Domnul are să-i lovească Atunci când o să-i pedepsească. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Iată, luați cu toți aminte, Căci îi voi pune înainte Ăstui popor, cu bună știre – Curând – pietre de poticnire, De cari părinții se lovesc Iar ai lor fii se poticnesc Cu prieteni și vecini din țară Și-n felu-acesta au să piară.”


De ei. Când și-a descoperit Necurăția și-a voit Să-și dezvelească goliciunea, Și când văzut-am urâciunea Pe care-o săvârșise ea, Atuncea și inima Mea, Grabnic, de ea, s-a-nstrăinat, La fel precum s-a depărtat


Pe Efraim îl pustiesc, În ziua-n care-l pedepsesc. Ceea ce Eu am pregătit, Are să cadă, negreșit, Pe semințiile pe care Neamul lui Israel le are!


În al ei mijloc, negreșit, Domnul este neprihănit. Nu face vreo nelegiuire, Iar dimineața, peste fire, Își scoate a Lui judecată, Fără a înceta, vreodată. Dar cel nelegiuit nu ține Seamă și nu are rușine!


Am răzbunarea-n stăpânire Și am să dau o răsplătire, Așa cum vreau, la fiecare, Simțind cu toți, atunci, că are S-alunece al lor picior. Ziua nenorocirii lor Este aproape și-i pândește – Ce-i pregătit nu zăbovește!”


Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa