Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 7:4 - Biblia în versuri 2014

4 De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Nu vă încredeți în cuvinte înșelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Nu vă încredeți în cuvinte înșelătoare, spunând: ‹Acesta este Templul lui Iahve, Templul lui Iahve, Templul lui Iahve!›

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Nu vă încredeți în cuvintele înșelătoare care zic: ‘Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului!’.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Nu vă hrăniți cu nădejdi înșelătoare, zicând: ‘Acesta este Templul Domnului, Templul Domnului, Templul Domnului!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

4 Nu vă încredeți în cuvinte de minciună, zicând: Templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului sunt acestea!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 7:4
16 Mawu Ofanana  

Atuncea fi-veți nimiciți Din țara care ați primit-o Și din părinți ați moștenit-o. De-asemeni, fi-va lepădată Casa aceasta, închinată Numelui Meu – Casa pe care Eu am sfințit-o-n adunare. De râs, ajunge-va, astfel, Printre popoare, Israel.


De la cetatea sfântă, ei, Numele-și trag. Oameni-acei Se bizuiesc pe Cel pe care, Israel, Dumnezeu, Îl are, Iar Numele-I răsunător Este de Domn al oștilor.


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Întregul cer este al Meu, Căci el este, din veșnicie, Scaunul Meu pentru domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut! Ce casă ați putea apoi, Mie, ca să Îmi faceți voi, Sau ce puteți să ridicați, Drept locuință să Îmi dați?


Apoi, prorocul Ieremia Mai zise către Hanania: „Ascultă dar! Domnul mi-a zis, Precum că nu El te-a trimis. Tu nu ești deci, al Său proroc, Iar oamenilor din ăst loc, Le-ai insuflat încrederea, Dar mincinoasă este ea.


Lucrul acesta, negreșit, Are să fie împlinit, Pentru că ei – cum am văzut – O mișelie au făcut, În Israel. Au jinduit Și-n urmă ei au preacurvit Cu soațele ce le aveau Cei cari, aproape, le erau. De-asemenea, au prorocit Și-n al Meu Nume au vorbit Numai minciuni, chiar dacă Eu Nu le-am trimis cuvântul Meu. Știu ceea ce s-a întâmplat Și martor sunt, neîncetat!”


„Trimite dar – ca să se știe – La toți cei cari sunt în robie, Acest cuvânt și să le spui: „Iată cuvântul Domnului Spus despre-acel Nehelamit Care, Șemaia, e numit: „Toate cuvintele acele Spuse de el, nu-s ale Mele Prin ceea ce a cuvântat, Încredere v-a insuflat, Dar ea este nesănătoasă, Pentru că este mincinoasă.


Chip ușuratic dovedesc, Atunci când ei se îngrijesc De rana fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are, Zicând mereu: „Pace se face!” Și totuși, nu e nici o pace!


Casei în care tot mereu Este chemat Numele Meu – În care voi v-ați încrezut – Aflați că îi voi fi făcut La fel precum la Silo, Eu Făcutu-i-am locului Meu.


Voi toți Mă necinstiți mereu, În față la poporul Meu, Un pic de orz să dobândiți Sau niște pâine să primiți. Pe cei ce n-ar fi trebuit, Voi îi ucideți, negreșit, Și să trăiască-i faceți voi, Pe cei ce nu trebuie-apoi. Astfel, îi înșelați mereu, Pe cei ce sunt popor al Meu, Pentru că ei și-au însușit Minciunile ce le-ați rostit.”


Toți căpitanii – acei cari, Peste cetate sunt mai mari – Știu ca să judece doar dacă, Daruri, au ca să li se facă. Preoții știu să dea povețe Poporului și să-l învețe, Numai atuncea când, o plată, Urmează să le fie dată. Prorocii lui au dovedit Că pentru bani au prorocit. Și iată-i că mai îndrăznesc, Pe Domnul, de se bizuiesc, Zicând: „Dar nu e Dumnezeu, În al nost’ mijloc, tot mereu? Tocmai de-aceea, mai apoi – Nicicând – atinși nu vom fi noi, De valul de nenorocire Ce se abate peste fire!”


Când acea zi o să sosească, Nu are să mai trebuiască, Obrazul să îți fi roșit Pentru ceea ce-ai făptuit, Pentru păcatul tău știut Cari împotrivă-Mi l-ai făcut. Atuncea, din mijlocul tău, Voi scoate tot ce este rău. Trufașii fi-vor scoși afară Și n-ai să te mai îngâmfi iară, În clipa-n care ai tăi sânt Aflați pe muntele Meu sfânt!


Vă spun, ca să aveți știință: Aduceți rod de pocăință! Să nu gândiți, ca un nebun, „Avram ni-e tată”, căci vă spun: Domnul, din aste pietre, vii, Pentru Avram, ridică fii.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa