Ieremia 7:30 - Biblia în versuri 201430 Copiii care au ieșit, Din Iuda, au păcătuit, Căci urâciuni ei au adus Și în a Mea Casă le-au pus, În casa peste cari, mereu, Este chemat Numele Meu. Prin felu-n care au lucrat Ei, a Mea Casă, au spurcat. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească30 Fiii lui Iuda au făcut ceea ce este rău înaintea ochilor Mei, zice Domnul. Și-au așezat spurcăciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu și au pângărit-o. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201830 Iahve zice: «Urmașii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea. Și-au pus idolii lor oribili în casa care poartă numele Meu; și au profanat-o. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202030 Căci fiii lui Iúda au făcut ceea ce este rău în ochii mei – oracolul Domnului –, au pus idolii în casa asupra căreia este chemat numele meu ca s-o întineze. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu30 Căci copiii lui Iuda au făcut ce este rău înaintea Mea”, zice Domnul, „și-au așezat urâciunile lor în Casa peste care este chemat Numele Meu, ca s-o spurce. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193130 Căci copiii lui Iuda au făcut rău înaintea mea, zice Domnul. Și‐au pus urâciunile lor în casa care se numește după numele meu, ca s‐o necurățească. Onani mutuwo |
Ieremia 7:30
20 Mawu Ofanana
Un idol, a mai înălțat, Cari, Astarteei, l-a-nchinat. Pe acel idol l-a adus Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun, Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine, l-am ales.
Din Casa Domnului, de-ndat’, Manase a înlăturat Toți dumnezeii pe cari el I-a așezat în ea. La fel, Cu Astarteea a făcut, Căci idolul ce l-a avut Aceasta, iute l-a tăiat; În urmă, a mai dărâmat Altarele, de el zidite Și care fost-au răspândite Pe tot muntele Domnului Unde se-nalță Casa Lui. A spart și-altarele pe care Ierusalimu-n el le are, Iar resturile le-a luat Și-afară-apoi, le-a aruncat.
Pentru-al său idol, a cerut, Un chip cioplit a fi făcut. Pe acel idol l-a adus, Iar casa-n care-apoi l-a pus E tocmai cea de care zise Domnul, atuncea când vorbise Cu David și cu-al său fecior, Cu Solomon. El le-a zis lor: „În astă casă, care – iată – E la Ierusalim aflată, Voiesc, de-acum, a fi mereu, Un loc să-Mi pun Numele Meu. Din semințiile pe care Neamul lui Israel le are, Ierusalimul l-am cules, Căci pentru Mine l-am ales.
În valea Ben-Hinomului, Multe-nălțimi au ridicat, Pe cari, lui Bal, le-au închinat Și și-au trecut, apoi, prin foc, Copii-n fața lui Moloc. Ăst lucrul, Eu nu l-am cerut Și nici prin gând nu Mi-a trecut Că face-vor, cu-ai lor copii, Asemenea mari grozăvii Și că vor trage, ne-ncetat, Casa lui Iuda, în păcat.”
El a întins, ceva, spre noi – Ca și o mână – iar apoi, M-a apucat cu mâna Lui, Chiar de zulufii capului. Duhul – atuncea – m-a răpit Și de îndată am simțit Precum că sunt luat pe sus, Între pământ și cer, și dus Spre înălțimile cerești Și-n viziuni dumnezeiești, Ierusalimul l-am văzut. În felu-acesta, am putut S-ajung la poarta cea pe care Curtea din interior o are. Poarta – acolo așezată – Spre miazănoapte-i îndreptată. Idolul care se vădea Al geloziei, se găsea În acel loc. El e cel care Stârnise gelozia mare A Domnului. Priveam, când iată,
Cu mulți care atuncea sânt, El o să facă legământ. Trainic, acesta o să fie Și-o săptămână o să ție. Când timpul are să arate Că săptămâna-i jumătate, Va face să-nceteze-ndată Jertfa menită a fi dată, Precum și daru-acela care Este adus pentru mâncare. Pe-aripa urâciunilor Care e a idolilor, Va veni unul cari vădește Precum că numai pustiește, Până prăpădul stabilit Cade peste cel pustiit.”
Zotsatsa