Ieremia 7:26 - Biblia în versuri 201426 Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească26 Dar strămoșii voștri nu M-au ascultat și nici n-au fost atenți la ce le-am spus. S-au încăpățânat și au făcut mai rău decât părinții lor». Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201826 Dar voi nu M-ați ascultat, ci M-ați ignorat. Ați fost încăpățânați și ați făcut mai rău decât strămoșii voștri!» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202026 Dar ei nu m-au ascultat și nu și-au plecat urechile; și-au înțepenit grumazul și au făcut mai rău decât părinții lor. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu26 Dar ei nu M-au ascultat, n-au luat aminte, și-au înțepenit gâtul și au făcut mai rău decât părinții lor. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193126 Dar nu m‐au ascultat și nu și‐au plecat urechea și și‐au întărit grumazul, au făcut mai rău decât părinții lor. Onani mutuwo |
Precum că ei nu au mai vrut A ști de legea Domnului Și nici de legământul Lui, Pe care El l-a încheiat Cu-ai lor părinți. Ei au urmat Lucruri pe care le vedeau Că neamurile le făceau, Și erau lucruri de nimic, La fel ca sufletul lor, mic. De-aceea, ei s-au dovedit Că de nimic sunt, negreșit, Urmând pe neamurile-acele, Măcar că Domnul – după ele – Să nu se ia, le-a poruncit.
Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.
„Iată, Domnul oștirilor, Ce-i Dumnezeu în Israel, A cuvântat în acest fel: „Nenorocirile pe care Vi le-am vestit fără-ncetare, Le voi aduce peste voi, În vremurile de apoi. Ierusalimul – negreșit – Are să fie-atunci lovit. Lovite vor mai fi, la fel, Cetățile ce țin de el. Toate, voi le veți fi pățit, Pentru că v-ați înțepenit Grumazul și n-ați ascultat Poruncile ce vi le-am dat.”
Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!
„Doamne, dar nu văd ochii Tăi, Care e adevărul, oare? Tu îi lovești, fără-ncetare, În timp ce ei – pot ca să zic – Precum că n-au simțit nimic. Tu-i nimicești, fără măsură, Dar ei nu iau învățătură, Ci capătă o-nfățișare Cari, decât stânca, e mai tare Și nu-nțeleg că e mai bine Să se întoarcă iar, la Tine.”
De-aceea, fiu al omului, Din mijlocul poporului Acestuia, tu ai să pleci. Îți pregătește lucruri deci, Ce-ți trebuie-n călătorie Și-ți sunt folositoare ție. Să părăsești acest popor, În plină zi! Sub ochii lor, Pleacă din locu-n care ești, Ca un alt loc să îți găsești, Căci poate – de te vor vedea – Să înțeleagă, vor putea, Că sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită.
Din vremurile când trăiau Cei cari părinți ai voști’ erau, De-atuncea voi v-ați abătut Din calea Mea și n-ați făcut Așa precum v-am poruncit, Căci legile nu Mi-ați păzit. De-aceea, vă îndemn, pe voi, Să vă întoarceți înapoi, La Mine, căci atunci și Eu Mă-ntorc către poporul Meu” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Voi, însă, nu M-ați ascultat, Ci ați venit și-ați întrebat: „În ce trebuie, oare, noi Să ne întoarcem, înapoi?”