Ieremia 7:24 - Biblia în versuri 2014

²⁴ Ei, însă, nu M-au ascultat. Mereu, urechea și-au plecat Numai la sfaturile-acele Ieșite doar din inimi rele. N-au mai mers drept, ci înapoi, Ajuns-au de au dat apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁴ Dar ei n-au ascultat și nu și-au plecat urechea la cuvintele Mele, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele și au mers înapoi, nu înainte.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁴ Dar ei nu au ascultat și nici nu au luat în considerare cuvintele Mele; ci au urmat sfaturile și tendințele inimii lor rele, mergând înapoi, nu înainte.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁴ Dar ei nu au ascultat și nici nu și-au plecat urechea, ci au umblat după planurile încăpățânate ale inimii lor rele: au dat înapoi, nu înainte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁴ Dar ei n-au ascultat și n-au luat aminte, ci au urmat sfaturile și pornirile inimii lor rele, au dat înapoi și n-au mers înainte.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁴ Dar n‐au ascultat și nu și‐au plecat urechea, ci au umblat după sfaturile lor și după învârtoșarea inimii lor rele; și au dat înapoi și nu înainte.

Ieremia 7:24 Mawu Ofanana

Neemia 9:29

Pe toți, fierbinte, i-ai rugat Ca Legea Ta să o păzească, Porunca să Ți-o împlinească. Însă prin tot ce au făcut, Nicicând, s-asculte nu au vrut. Astfel, ei au păcătuit Față de tot ce-ai rânduit, Deși această rânduială Îl face viu – fără-ndoială – Pe-acela care o păzește Necontenit, și o-mplinește. În urmă, cu-ndărădnicie, Ei – spatele – Ți-au întors Ție, Grumazul și-au înțepenit Și să Te-asculte, n-au voit.

Psalmi 81:13

O, de M-ar asculta, mereu, Israelul – poporul Meu – Și dacă el ar căuta, Pe a Mea cale doar a sta!

Ieremia 13:10

Poporu-acesta, negreșit, Drept un neam rău s-a dovedit. Ei nu urmează-al Meu cuvânt, Ci doar pornirile ce sânt În ale lor inimi, căci ei Umblă după alți dumnezei. De-aceea ei – într-un târziu – Ajunge-vor ca acest brâu, Care – după cum vezi – îți zic Că nu mai e bun de nimic!

Ieremia 13:11

Căci după cum e dovedit Un brâu, de coapse, că-i lipit, Iată că Mi-am lipit – la fel – Familia lui Israel Și a lui Iuda, să Îmi fie Laudă, slavă și mândrie, Să-Mi poarte Numele, mereu, Căci le-am voit popor al Meu. Ei însă nu M-au ascultat.

Ieremia 15:6

„M-ai părăsit și M-ai uitat” – Domnul a zis. „‘Napoi ai dat. De-aceea, mâna Îmi va sta, Întinsă, împotriva ta, Căci vreau ca să te nimicesc! Sătul de milă, Mă vădesc.

Ieremia 16:12

După părinții voștri, voi Ați făcut și mai răi apoi, Urmând doar ale voastre firi Și relele voastre porniri, Pe cari în inimi le aveți, Căci să Mă ascultați, nu vreți.

Ieremia 17:23

Dar ei, însă, n-au ascultat Și nici aminte n-au luat, Ci gâtul și-a înțepenit Și-nvățături nu au primit.

Ieremia 17:9

„Inima e înșelătoare Și-asemenea rău voitoare. E cineva cari ar putea Să știe ce se-ascunde-n ea?”

Ieremia 18:10

Dar dacă neamul despre care Eu am vorbit, o rea purtare Va dovedi în fața Mea, Atuncea, rău Îmi va părea, Căci gânduri bune am avut Și să-i fac bine aș fi vrut.”

Ieremia 18:12

„Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”

Ieremia 2:27

Ei, lemnului, i-au spus mereu: „Iată că tu ești tatăl meu!”, Iar pietrei i s-au închinat Zicându-i: Viață, tu mi-ai dat!” Mi-au întors spatele când bine Le-a mers și au uitat de Mine, Dar au strigat, în strâmtorare: „Te scoală și ne dă scăpare!”

Ieremia 22:21

„Din tinerețe, ți-am vorbit, Când vremuri bune ai trăit. Credeai că au să țină mult Și îți ziceai: „Nu pot s-ascult!” Din tinerețe te-ai purtat Așa, și nu M-ai ascultat.

Ieremia 23:17

Celor ce Mă nesocotesc, În acest fel ei le vorbesc: „Nu trebuie griji a vă face, Căci vă veți bucura de pace”, Iar tuturor acelor care, După a inimi-aplecare Știu să trăiască, ei le zic: „Nu se va întâmpla nimic! De-aceea-ncredințați să fiți Că nici un rău n-o să pățiți!”

Ieremia 3:13

Să recunoști că ai greșit, Că te-ai purtat nelegiuit, Că necredință-ai arătat Atuncea când ai alergat Să îți găsești alți dumnezei – Deși străini îți erau ei – Și că nu ai voit, mereu, Ca să asculți de glasul Meu.

Ieremia 3:17

În vremea ‘ceea minunată, Ierusalimul o să fie Al Domnului jilț de domnie, Iar neamurile – câte sânt Pe fața-ntregului pământ – Au să se-adune-n sânul lui, În Sfântul Nume-al Domnului, Și nu se vor lăsa purtate De-ndemnurile rele-aflate În inimile lor. Astfel,

Ieremia 32:23

Poporul stăpânire-a pus Pe țara-n care l-ai adus, Dar nimenea n-a ascultat Poruncile ce le-ai lăsat. Legea pe care-ai dăruit-o, Nimenea nu a mai păzit-o. Atuncea, după cum ai zis, Nenorociri Tu ai trimis!

Ieremia 32:33

Mi-au întors spatele, văd bine, Și nu s-au mai uitat la Mine. I-am învățat, i-am învățat – Într-una – dar n-au ascultat.

Ieremia 35:15

Proroci și slujitori v-am dat. Prin cei pe cari vi i-am trimis, Întotdeauna Eu v-am zis: „Să se întoarcă fiecare, Din drumul rău pe cari îl are! Faptele vi le îndreptați! Idoli străini nu căutați! Nu căutați alți dumnezei Și nu vă închinați la ei! În felu-acesta, veți putea, Mereu, în țară-a rămânea, Pentru că ea fusese dată Pentru ai voști’ părinți, odată!” Dar voi v-ați încăpățânat Și ascultare nu Mi-ați dat!

Ieremia 6:16

„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”

Ieremia 7:26

Ei, însă, nu M-au auzit, Ci gâtul și-au înțepenit Și mult mai mult rău au făcut, Decât părinții, la-nceput.

Ieremia 8:5

Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”

Ieremia 9:14

Pentru că mers-a fiecare După a inimi-aplecare, Căci după Bali, ei s-au ținut, Așa precum la început Făcut-au și părinții lor.”

Езекиел 20:13

Dar în pustie, s-a vădit Că Israel s-a răzvrătit Și-atuncea el a lepădat Poruncile ce le-am lăsat Ca oamenii să le-mplinească, Prin ele ca să viețuiască. Peste măsură, negreșit, Sabatele Mi-au pângărit. În felu-acesta, M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să Mă gândesc ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi, pe toți să-i nimicesc.

Езекиел 20:16

Și totul, căci au lepădat Poruncile și n-au urmat Legile ce le-am rânduit Și pentru că au pângărit Sabatele ce le-au fost date – Care, de Mine, sunt lăsate – Căci inima ăstui popor Dată era, idolilor.

Езекиел 20:21

Dar împotrivă-Mi – negreșit – Și fiii lor s-au răzvrătit. Nu Mi-au păzit poruncile Și nu Mi-au ținut legile. Ce-am rânduit, nu au urmat. Sabatele Mi le-au călcat, S-au răzvrătit cât au putut Și să priceapă nu au vrut Că doar păzind legile Mele, Omul poate trăi prin ele. Atunci, am vrut ca, în pustie, Să le trimit a Mea mânie, Cu care să îi pedepsesc Și-apoi pe toți să-i nimicesc.

Езекиел 20:8

Dar să M-asculte, n-au voit, Pentru că ei s-au răzvrătit, În contra Mea. N-au căutat – Așa precum i-am îndrumat – Ca urâciunile aflate La ei, să fie lepădate. N-au lăsat idolii pe care Țara Egiptului îi are Și-n felu-acesta M-au făcut – Atuncea când Eu i-am văzut – Să mă gândesc să fac să vie, Îndată, apriga-Mi mânie, Pe creștetul poporului, În mijlocul Egiptului.

Daniel 9:6

De-ai Tăi proroci, n-am ascultat Când au venit și-au cuvântat În al Tău Nume, celor cari Peste popor erau mai mari – Adică împăraților, Precum și căpitanilor Și-asemeni și celor pe care, Al nostru neam, părinți, îi are. N-am ascultat când – negreșit – Prorocii, nouă, ne-au vorbit.

Osea 10:6

El însuși fi-va dăruit, Aceluia cari, așezat, Este-n Asiria-mpărat Și care, drept Iareb, se cheamă. Pe Efraim, de bună seamă, Rușinea are să-l cuprindă. Rușinea are să se-ntindă Și peste-ntregul Israel, Căruia îi va fi, astfel, Rușine de tot ce-a făcut Și de ce planuri a avut.

Osea 4:16

Iată că-ntregul Israel Dă din picioare-acum, la fel Ca o mânzată dovedită Precum că este ne-mblânzită. Și pe pășuni întinse, el, Păscut să fie, ca un miel, De către Domnul Dumnezeu!

Miheia 6:16

Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”

Zaharia 7:11

Dar ei n-au vrut să ia aminte Când s-au rostit aste cuvinte: Urechile și-au astupat Și-au întors spatele, de-ndat’.

Deuteronom 29:19

Nimeni, după ce-a auzit Cuvintele ce s-au rostit – Cuvintele ce s-au aflat În legământul încheiat Cu jurământ – să n-aibă gând Ca să se laude, zicând: „Iată, de-acum, voi avea pace, Indiferent de ce voi face, Chiar dacă, să urmez aș vrea, Pornirea din inima mea, Chiar dacă setea o să-mi fie Astâmpărată în beție.”