Ieremia 7:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ De aceea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, mânia și furia Mea se vor revărsa peste locul acesta, peste oameni și peste animale, peste copacii din câmpie și peste roadele pământului. Furia Mea va arde ca un foc care nu va putea fi stins».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Din această cauză, Iahve care este Stăpân, spune: «Să știți că mânia Mea și dezastrul Meu se vor revărsa peste acest loc, peste oameni și peste animale, peste copacii din câmpie și peste recoltele pământului. Ele vor arde continuu!»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ De aceea, așa vorbește stăpânul meu, Domnul: „Iată, mânia mea, furia mea se revarsă asupra locului acestuia, asupra oamenilor și animalelor, asupra copacilor câmpiei și asupra roadelor pământului: se va aprinde și nu se va stinge!”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: „Iată, mânia și urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni și dobitoace, peste copacii de pe câmp și peste roadele pământului, și va arde, și nu se va stinge.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁰ De aceea, așa zice Domnul Dumnezeu: Iată, mânia mea și furia mea se va vărsa asupra locului acestuia, asupra omului și asupra dobitocului, asupra copacilor câmpului și asupra roadelor pământului; și vor arde și nu se vor stinge.

Ieremia 7:20 Mawu Ofanana

2 Regi 22:17

Oamenii care-au locuit, În acest loc, M-au părăsit. Astfel, tămâie-au adus ei, Spre cinstea altor dumnezei. Lucrările mâinilor lor, Nu mi-au plăcut. Acest popor, Prin tot ce-a făcut înadins, A Mea mânie a aprins, Iar focul ei îl va încinge, Pentru că ea nu se va stinge.”

Isaia 10:17

Apoi, Lumina cea pe care Neamul lui Israel o are, Se va preface într-un foc. Sfântul lui Israel, pe loc, În flacără mistuitoare Se va preface, lovind tare – Doar într-o zi – toți ai lui spini Și tufele de mărăcini.

Isaia 42:25

De-aceea, peste Israel, Mânia Și-a vărsat-o El Și a trimis asupra Lui, Asprimile războiului. Astfel, războiul s-a aprins Și-ntreg poporul l-a cuprins. L-a ars apoi, dar Israel Nu a luat seama la El.”

Isaia 66:24

„Când vor ieși, îi vor vedea Pe cei cari înaintea Mea S-au răsculat, cum au pierit. Viermele ce i-a mistuit Nu va muri; nici focu-n care Arde-vor ei, fără-ncetare, Nu se va stinge niciodată. O pricină de groază – iată – Ajunge-vor ei ca să fie, Pentru orice făptură vie.”

Ieremia 11:16

„Măslinul verde ce-a rodit Roade plăcute”, te-a numit Domnul, însă o lovitură Ai să primești. O trosnitură O să se-audă și, pe loc, Crengile îți vor arde-n foc,

Ieremia 12:4

Dar până când să jefuiască Țara și să se ofilească Iarba aflată pe câmpie? Căci după cum bine se știe, Mari răutăți sunt săvârșite Și pier, acum, pășuni și vite. Locuitori-au zis astfel: „Sfârșitul, n-o să-l vadă el!” (Când aste vorbe le-au rostit, La Ieremia s-au gândit.)

Ieremia 14:16

Cei cărora le prorocesc Aceiași soartă-mpărtășesc, Căci sabia și foametea, În grija lor, îi va avea. De gheara morții vor fi prinși Și în Ierusalim întinși Vor fi pe ulițele lui, Fără să-i pese nimănui De soarta cari peste ei vine, Iar să-i îngroape, nu e cine. Rămâne-vor neîngropați Soții, fii, fiice și bărbați, Căci voi turna peste popor, Întreagă răutatea lor.”

Ieremia 17:27

Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”

Ieremia 17:4

Ceea ce tu ai moștenit – Prin bunătatea Mea cea mare – Îți voi lua, fără cruțare. Am să te fac să îi slujești Pe cei pe cari îi dușmănești. Iată că te voi scoate-afară Și te voi duce într-o țară Îndepărtată, neștiută, Ce nu îți este cunoscută. Tu ai aprins focul pe care Apriga Mea mânie-l are. Îl faci să ardă-ntotdeauna, Căci ai păcătuit într-una.”

Ieremia 18:23

Doamne, știi că au uneltit Și să mă prindă au voit. De-aceea, Doamne nu-i ierta! Nu șterge, dinaintea Ta, Al lor păcat! Fie loviți Și-n față-Ți, zacă prăbușiți! Lucrează împotriva lor Și-arată-Te necruțător, Atunci când vei găsi cu cale S-aduci vremea mâniei Tale!”

Ieremia 21:12

„Casă-a lui David! Domnul Sfânt Îți spune-acum, acest cuvânt: „Dreptate, faceți – de îndat’ – Din zorii zilei, ne-ncetat! Scăpați-l pe cel asuprit, De cel care l-a prigonit, Ca nu cumva, altfel, să vie Asupră-vă a Mea mânie, Să se aprindă ca un foc Și-apoi să spulbere ăst loc, Din pricina răului care Îl săvârșiți, fără-ncetare!

Ieremia 42:18

Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel, În acest fel a cuvântat: „Așa după cum s-a vărsat Nestăvilita Mea mânie Și cu aprinsa Mea urgie Peste cei care se vădeau Că la Ierusalim ședeau, Așa vă vor lovi apoi Toate acestea, și pe voi, Dacă-n Egipt o să fugiți, Pentru un timp să locuiți. Acolo, vă voi face-apoi, O pricină s-ajungeți voi, De-afurisenie și ocară, De groază și blestem în țară, Iar acest loc n-o să puteți, Nicicând, în urmă, să-l vedeți!”

Ieremia 44:6

De-aceea, Mi-au aprins mânia, Făcându-Mă să-Mi vărs urgia Pe ulițele ce străbat Ierusalimu-n lung și-n lat Și în cetățile pe care Țara lui Iuda le mai are. De-aceea, azi, se vede bine Că ele-s doar niște ruine Pustii, în care nimenea N-are putință să mai stea.”

Ieremia 6:11

Iată, a Domnului mânie, Asupră-ne, gata-i să vie. De ea, umplut eu mă simțesc Și nu pot să o mai opresc.” „Toarnă-o peste-un copil aflat În uliță. Toarnă-o de-ndat’, Asupra adunărilor Ce sunt ale tinerilor; Căci prinși, atuncea, au să fie Bărbatul și a lui soție Și cel care-i bătrân aflat Și cel de zile încărcat.

Ieremia 6:12

Casele lor vor fi luate Ca altora să fie date. La fel va fi cu-al lor ogor Și-apoi și cu soațele lor, Când mâna Mea se va întinde Și-a Mea mânie va cuprinde Țara întreagă și pe cei Cari sunt locuitori ai ei. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e Cel care-a vorbit.”

Ieremia 8:13

Domnul, despre oameni-acei, A zis: „Voi isprăvi cu ei! Nu vor mai fi struguri în vie Și nici smochine n-au să fie. Frunzele se vor gălbeji Apoi, și se vor veșteji. Voi dărui fructele-acele, Celui ce trece peste ele.”

Plângerile 4:11

Domnul sleitu-Și-a urgia. Vărsat-a, în Sion, mânia Și-n temelii i-a pus un foc, Pentru a-l mistui pe loc.

Езекиел 22:22

Precum argintul e topit, În topitoare. Negreșit, Chiar în Ierusalim apoi, La fel o să pățiți și voi. Atunci veți și că Domnu-i Cel Care-a adus, în acest fel, Asupră-vă, a Lui urgie Și a vărsat a Lui mânie.”

Езекиел 7:12

Iată că vremea se-mplinește, Iar acea zi, acum, sosește! Să nu se supere cel care Aduce marfă, spre vânzare! Să nu se bucure nici cel Cari cumpăra-va de le el! Căci izbucnește-acum mânia Și se va revărsa urgia, Peste a lor mulțime mare.

Езекиел 7:14

Trâmbița sune, negreșit, Căci totul este pregătit! Însă la luptă, nimenea Nu merge; căci urgia Mea Va izbucni, nimicitor, Asupra adunării lor.

Daniel 9:11

Legea pe care Tu ai dat-o, Tot Israelul a călcat-o Și astfel el s-a abătut Din calea Ta, căci nu a vrut Să Îți dea Ție ascultare. Tocmai de-aceea – drept urmare – Blestemele ce au fost zise Și jurămintele ce-s scrise În a lui Moise lege – dată De Dumnezeu – acuma, iată, Asupra noastră au venit Și fără milă ne-au lovit, Căci am păcătuit mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.

Levitic 26:28

Din nou, veți fi voi pedepsiți, De șapte ori, mai mult, loviți Fiind apoi, căci vă trimit – Pentru păcatul săvârșit – Din cer, aprinsa Mea mânie

Nahum 1:6

Cine va sta, în fața Lui, Răbdând urgia Domnului? Dar cine poate, piept să ție, Când vine-aprinsa Lui mânie? Urgia Lui foc se vădește Și stâncile le prăbușește.

Țefania 1:2

„Voi nimici, de pe pământ, Toate câte pe el, azi, sânt” – Spusese Domnul. „Nimicesc

Țefania 1:3

Oameni și vite. Prăpădesc Popoarele păsărilor, Precum și peștii mărilor Și pietrele de poticnire Și pe cei răi de peste fire. Pe tot pământul, îi lovesc Pe oameni și îi nimicesc. Îi spulber cu desăvârșire.

Zaharia 7:12

Ca diamantul și-au făcut Inima lor, căci nu au vrut S-asculte Legea Domnului Și nici cuvintele Celui Cari Domn al oștii S-a vădit Și prin al Său Duh, le-a rostit, Prin toți prorocii cei pe care Ia tot trimis, fără-ncetare. Din astă pricină, apoi, Domnul oștirilor, pe voi, Ajuns-a de S-a mâniat.

Maleahi 4:1

„Iată dar că o zi anume Are să vină peste lume! Ea vine amenințător Și arde precum un cuptor! Când acea zi are să vie, Precum miriștea au să fie Cei cari trufași se dovedesc Și cei cari rele săvârșesc, Pentru că arși vor fi de ea. Nimic nu le va rămânea Când acea zi are să vină: Nici ramură, nici rădăcină” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Matei 3:12

În a Lui arie, e gata. În mână, își are lopata. Va curăța ogorul, iar Grâu-l va strânge în grânar, În timp ce pleava adunată, În flăcări fi-va aruncată.”

Revelația 14:10

Va bea vinul mâniei, care, Al nostru Dumnezeu îl are. Vinul acesta-i va fi dat Să-l beie, neamestecat – În cupa Sa, pentru mânie – Și chinuit are să fie, În flacăra unui foc mare Și în pucioasa arzătoare, Aflate-n fața Mielului Și-a sfinților îngeri, ai Lui.