Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 7:15 - Biblia în versuri 2014

15 În urmă, fi-veți lepădați Din fața Mea, cu ai voști’ frați, Ca și cei care sunt vădiți Că sunt din Efraim ieșiți!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Vă voi arunca din prezența Mea, cum i-am aruncat pe toți frații voștri, pe toată seminția lui Efraim».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 Vă voi arunca din prezența Mea – exact cum i-am aruncat pe frații voștri: pe cei care formează urmașii lui Efraim.’»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Vă voi alunga din fața mea așa cum i-am alungat pe toți frații voștri și toată descendența lui Efraím› »”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Și vă voi lepăda de la Fața Mea, cum am lepădat pe toți frații voștri, pe toată sămânța lui Efraim!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

15 Și vă voi izgoni dinaintea feței mele, cum am izgonit pe toți frații voștri, pe toată sămânța lui Efraim.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 7:15
25 Mawu Ofanana  

De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat, Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


A strâns pe-ntreg poporul care Țara lui Iuda-n ea îl are, A strâns pe oamenii ce vin Din ramura lui Beniamin, Pe cei care sunt din Manase, Din ale lui Efraim case Și pe cei care se vădeau Din Simeon că se trăgeau, Căci mulți – în Iuda – au trecut, Atuncea când ei au văzut Precum că Domnul Dumnezeu, Cu Iuda, Se afla, mereu.


Să nu mă lepezi, te rog eu, Doamne, din fața Ta. Mereu, Să lași în mine Duhul Sfânt, Trimis de Tine, pe pământ.


Dar înainte ca să vie Timpul ca al ei fiu să știe Ce este rău și să-nțeleagă Ca binele să îl aleagă, Țara în care-ncoronați Se află cei doi împărați De cari te temi, va fi lovită Și va ajunge pustiită.”


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


Dacă poporul din ăst loc, Dacă un preot sau proroc Are să-ți pună o-ntrebare, Zicând: „Ce fel de-amenințare, A făcut Domnul?”, să le spui: „Iată cuvântul Domnului, Prin cari sunteți amenințați: „Să știți că fi-veți lepădați!”


Că am să leapăd, mai apoi, Cetatea, precum și pe voi!


Deși-a văzut că, negreșit, De sora ei M-am despărțit, Vicleana Iuda, tot la fel, Făcut-a ca și Israel, Ținându-se de-a ei curvie.


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


Căci din Sion, în depărtare, Se-aude geamătul cel tare: „Vai cât suntem de prăpădiți Și de rușine-acoperiți! Acum ajuns-am să plecăm Din țară și să ne lăsăm Casele ce le-am ridicat, Pentru că alții le-au surpat!”


Ai mers și tu pe acea cale Care a fost a sorei tale. De-aceea-ți pun potirul ei, În mâini, acuma, să îl bei.”


Spune-le dar: „Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, A zis în ăst fel: „Voi mâncați Carnea cu sânge. Ridicați Ochii la ai voști’ idoli. Voi Știți să vărsați sânge apoi. Iar după tot ce săvârșiți, Vreți, țara, să o stăpâniți?


Iar Domnul astfel a vorbit: „Pune-i, copilului acel, Un nume: cheamă-l Izreel. Pentru că, iată, în curând, Să pedepsesc, Mi-am pus în gând, Casa lui Iehu. Negreșit, Pedeapsă își va fi primit Pentru tot sângele vărsat, La Izreel. Voiesc – de-ndat’ – Capăt să pun, în acest fel, Domniei lui, în Israel.


„Lui Efraim, vântul, îi place. De-aceea, el face ce face Și fuge către răsărit, De unde vântul a ieșit. Zilnic, minciuna, își sporește. Înșelăciunea-și înmulțește. Spre-Asiria s-a îndreptat Și-un legământ a încheiat. Egiptului, s-a dovedit Că untdelemn i-a dăruit.


Samaria e pedepsită, Pentru că fost-a răzvrătită În contra Celui cari, mereu, Fusese al ei Dumnezeu. Pe cei care se află-n ea, O să îi taie sabia. Nici pruncii nu vor fi scutiți, Ci ei, atunci, vor fi zdrobiți. Femeile însărcinate, Atuncea, nu vor fi cruțate, Căci spintecat, pântecul lor Va fi, de fierul armelor.”


Vai! Vai, de oamenii acei! Vai, are-a fi atunci, de ei, Pentru că iată-i, fug de Mine! Asupra lor, pieirea vine, Căci necredință-au arătat Față de Mine, ne-ncetat. Aș vrea să-i scap, dar nu sunt buni, Căci împotrivă-Mi spun minciuni!


Iată că Efraim, drept pradă Își va lăsa fiii să cadă. El singur are să își dea Copii-n mâna celuia Cari are ca să îi omoare!


Iată că nu vor mai putea, În țara Domnului, să stea, Ci Efraim se-ntoarce iară, La Egipteni, în a lor țară. Va merge în Asiria, Și-acolo, parte va avea – La masă – numai de bucate Ce se arată necurate.


În stricăciuni se-afundă ei, Precum în zilele Ghibei. Domnul are să-i pedepsească, Pentru că o să-Și amintească De făr’delegile pe care Le-au săvârșit, fără-ncetare.


Credeam că-s lepădat de Tine, Și-am spus: „Domnul m-a părăsit. Porunca, nu I-am împlinit, Iar El, acum, m-a lepădat. Știu însă că voi fi iertat, Căci nu pe veci pedepsit sânt Și am să-I văd iar Templul Sfânt.”


Apoi, în carte-au fost trecuți Fiii lui Efraim, născuți În casele lui Israel. Bărbați-au fost, în acest fel – După familiile lor Și casele părinților – Pe capete, toți, numărați, Fiind pe nume-apoi chemați Aceia cari, la numărare, S-au dovedit a fi în stare Să poarte arme – cum s-a spus – De la ani douăzeci, în sus.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa