Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 7:14 - Biblia în versuri 2014

14 Casei în care tot mereu Este chemat Numele Meu – În care voi v-ați încrezut – Aflați că îi voi fi făcut La fel precum la Silo, Eu Făcutu-i-am locului Meu.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care voi vă încredeți, și locului pe care vi l-am dat vouă și strămoșilor voștri, așa cum am făcut și lui Șilo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 exact ce s-a întâmplat cu Șilo, voi face și casei care poartă numele Meu – acestei case în care voi vă încredeți. Așa voi proceda cu locul pe care îl dădusem strămoșilor voștri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 voi face casei asupra căreia este chemat numele meu și în care voi vă puneți încrederea și locului pe care vi l-am dat vouă și părinților voștri așa cum am făcut cu Șílo.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 voi face Casei peste care este chemat Numele Meu, în care vă puneți încrederea, și locului pe care vi l-am dat vouă și părinților voștri, le voi face întocmai cum am făcut lui Silo.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 pentru aceasta voi face casei care se numește după numele meu, în care vă încredeți, și locului pe care vi l‐am dat vouă și părinților voștri, cum am făcut lui Silo.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 7:14
28 Mawu Ofanana  

Să dea foc Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe care Ierusalimu-n el le are. El a făcut precum i-a spus Și-n felu-acesta, foc, a pus La orice casă, din cetate, Care avea vreo-nsemnătate.


Iată ce-naltă-i Casa Mea. Atunci cei care-o vor vedea, Vor rămânea încremeniți Și au să fluiere-ngroziți Zicând: „De ce o fi făcut, Domnul, ceea ce am văzut – Acuma – casei ăsteia Și țării, de asemenea?”


La Silo, Se aflase El, Unde al Său cort se găsea Când printre oameni locuia. Furios, cortul Și l-a lăsat,


Slăvita noastră Casă sfântă, În care laudă Îți cântă Ai noști’ părinți, acuma, pradă Ajuns-a focului să-i cadă, Iar tot ceea ce-am prețuit Mai mult, mereu e pustiit.


„Mi-am părăsit casa și iată, Și moștenirea, totodată. Mi-am dat iubita la acei Ce se vădeau dușmani ai ei.


Că am să leapăd, mai apoi, Cetatea, precum și pe voi!


„Mica – cel ce era profet Și se trăgea din Moreșet – Pe vremea-n care Ezechia, În Iuda, a avut domnia, A zis întregului popor: „Iată că Domnul oștilor, În acest fel, a cuvântat: „Sionul tot va fi arat, Precum ogoru-i pregătit. Ierusalimul, negreșit – În vremea care o să vie – Morman de pietre o să fie. Muntele Casei Domnului Ajunge-va la rândul lui, O înălțime ne-ngrijită, Doar de păduri acoperită.”


„Să spui așa: „Domnul a zis Și-n felu-acesta a promis: „Dacă n-o să Mă ascultați, Iar Legea Mea n-o s-o urmați,


Iar după tot ce ați făcut, Vă-nfățișați la Casa Mea, În locul unde, peste ea, Este chemat Numele Meu. Veniți și spuneți, tot mereu, „Iată că suntem izbăviți!”, Ca iarăși să păcătuiți, Căci alte urâciuni, apoi, Veți merge ca să faceți voi!”


„Mergeți la locul arătat, Care fusese închinat – La Silo – unde, bunăoară, Pusesem Eu, odinioară, Numele Meu să fi șezut Și veți vedea ce i-am făcut, Din pricina răului cel Pe care-l face Israel!”


De-aceea zic: nu vă lăsați, De gânduri goale, înșelați, Privind la Casa Domnului Și-apoi zicând: „E Templul Lui!”


Domnul, apoi, Și-a lepădat Locașul sfânt și – negreșit – Altarul Și-a disprețuit. Palatele Sionului, În mâinile vrăjmașului – Pe urmă – Domnul le-a lăsat. În Casa Lui au răsunat Mari strigăte, triumfătoare, Ca-n zilele de sărbătoare.


Vai, vai! Cum s-a mai nimerit Că aurul s-a înnegrit! Vai, vai! Cum s-a mai preschimbat, Acuma, aurul curat! Vai, vai! Cum s-au mai risipit Pietrele ce-au alcătuit Sfântul Locaș al Domnului, Pe marginile drumului!


Ai mers și tu pe acea cale Care a fost a sorei tale. De-aceea-ți pun potirul ei, În mâini, acuma, să îl bei.”


„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”


Ci voi, pe-al vostru Dumnezeu, La sfântul Său locaș, mereu, Să-L căutați. Veți înțelege Că Domnul vostru va alege, Un loc doar, dintr-o seminție, Unde urmează ca să vie Apoi, din ‘naltul cerului, Spre-a-Și așeza Numele Lui.


Cetățile tale-ntărite, De el, vor fi încercuite, Până când zidurile-n cari Ți-ai pus nădejdea că sunt tari, Se prăbușesc, în a lui cale, Pe tot întinsul țării tale.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa