Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:8 - Biblia în versuri 2014

8 Ierusalime, ia aminte La ale Mele-nvățăminte Și caută să te porți bine, Să nu Mă-ndepărtez de tine, S-ajungi o țară pustiită Ce nu mai este locuită!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă înstrăinez de tine și să te prefac într-o pustietate, într-o țară de nelocuit“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Ierusalim, fii atent; pentru că este posibil să Mă înstrăinez de tine și să te transform într-un deșert și într-o țară în care nu se poate locui.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Lasă-te corectat, Ierusalím, ca să nu se îndepărteze sufletul meu de la tine, ca să nu fac din tine o ruină și un pământ care nu este locuit!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să Mă depărtez de tine și să fac din tine un pustiu, o țară nelocuită!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Ia învățătură, Ierusalime, ca nu cumva să mi se înstrăineze sufletul de tine, ca nu cumva să te fac o pustie, o țară nelocuită.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:8
23 Mawu Ofanana  

Cu-nțelepciune vă purtați, De-acuma, împăraților! Învățătură adunați Și voi, judecătorilor!


În gura ta, când tu urăști Mustrările ce le primești Și înapoia ta ai pus Cuvintele ce ți le-am spus?


Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești


Sfatul ascultă-l și să taci, Ca-nvățătură să primești Și-astfel să te înțelepțești.


Să ții învățătura-n mână: Pe viața ta, ea e stăpână.


Dar ei, însă, n-au ascultat Și nici aminte n-au luat, Ci gâtul și-a înțepenit Și-nvățături nu au primit.


„Iată că puii leului Strigă, mereu, în contra lui. Plini de furie, ei mugesc Și țara lui o pustiesc. Cetățile-i sunt părăsite, Căci arse-au fost și nimicite.


Iată, venit-am înapoi Și-n urmă, m-am căit apoi, Iar după ce-am recunoscut Greșelile ce le-am făcut, Mă bat pe pulpe, ne-ncetat, Căci mă simt tare rușinat. Asupră-mi, port ocara grea, Încă din tinerețea mea.”


Mi-au întors spatele, văd bine, Și nu s-au mai uitat la Mine. I-am învățat, i-am învățat – Într-una – dar n-au ascultat.


„Ierusalime, te grăbește Și inima îți curățește, De răul ce te-a încolțit Ca să fii astfel mântuit! Cât timp, gânduri nelegiuite Vei ține-n inimă pitite?”


De-aceea, Domnul a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Am să revărs a Mea mânie, Precum și-ntreaga Mea urgie – De-ndată – peste acest loc Și astfel am să ard cu foc Copacii toți de pe câmpie, Roadele scoase de sub glie, Oameni și dobitoace. Iată, Focul porni-va dintr-odată, Întreaga țară o va-ncinge, Va arde și nu se va stinge.”


De-aceea, să îi spui astfel: „Acest popor n-a ascultat De Domnul său și n-a luat Învățătură de la Cel Ce-i Dumnezeu în Israel. Cuvântul adevărului Nu se mai află-n gura lui.”


Astfel, în Iuda, face-voi – Și în Ierusalim apoi – Să înceteze veselia Și-asemenea și bucuria. Cântec de mire și mireasă N-au să răsune-n orice casă, Căci toată țara o să fie, În vremea ‘ceea, o pustie!”


În vremea care o să vie, Ierusalimul va să fie Doar un morman de pietre-n care Șacalul locuință-și are. Cetățile-n Iuda zidite Vor fi cu toate, pustiite, Căci nimeni n-o să mai cuteze, În ele, ca să se așeze.


De ei. Când și-a descoperit Necurăția și-a voit Să-și dezvelească goliciunea, Și când văzut-am urâciunea Pe care-o săvârșise ea, Atuncea și inima Mea, Grabnic, de ea, s-a-nstrăinat, La fel precum s-a depărtat


A lor măicuță a curvit. Femeia cari i-a zămislit, Drept necinstită se arată, Căci a vorbit în ăst fel: „Iată, Voi alerga după acei Ce-mi sunt ibovnici, că doar ei Îmi aduc pâinea, apa mea, Lână și in de-asemenea, Și untdelemn și băutură!”


Chiar dacă ei copii-și cresc, Iată că am să îi lipsesc De toți copii-aceia cari Nu vor ajunge oameni mari. Vai o să fie de acel Popor atunci când, de la el, Am să-Mi întorc a Mea privire Și n-am să mai am, de el, știre!


În vremurile-acelea-n cari – Printre dușmani – veți fi fugari, Vă va fi țara pustiită. Rămasă dar, nelocuită, Putea-va să se odihnească, Sabatele să Îmi cinstească Și să se bucure de ele.


Mi-am zis: „Măcar dacă ai vrea, Puțină teamă a avea Față de Mine, după care Seamă să ții de-a Mea mustrare! Atunci, nu te-aș fi nimicit Și-asupra ta n-ar fi venit Pedepsele ce ți le-am dat, Cu care te-am amenințat.” Însă, stricat s-a dovedit Tot ceea ce au făptuit.


Dacă-nțelepți s-ar dovedi, Ar înțelege și-ar gândi La ce va fi în viitor – Ce va păți al lor popor.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa