Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:5 - Biblia în versuri 2014

5 „Haidem dar, noaptea să pornim Și-n contra ei să ne suim, Zdrobind palatele domnești Și casele împărătești!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Ridicați-vă! Să atacăm în timpul nopții și să-i distrugem palatele!“

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Ridicați-vă! Să înaintăm (și) în timpul nopții; și să îi distrugem palatele!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Ridicați-vă, să mergem noaptea și să prădăm palatele ei!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Haidem să ne suim noaptea! Și să-i dărâmăm casele împărătești!”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Sculați‐vă și să ne suim noaptea și să‐i dărâmăm palatele.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:5
12 Mawu Ofanana  

Haldei-au ars Casa pe care Al lui Israel Domn o are, Iar zidul ce-a înconjurat Ierusalimul, l-au surpat. Au nimicit și au pus foc La casele din acel loc, După ce-ntâi au jefuit Tot ce în cale l-au ieșit.


Al nostru Domn și Dumnezeu Turn de scăpare e, mereu.


Casa care a fost zidită Pentru-mpărat, e părăsită. Cetatea cea de altădată – Gălăgioasă – e lăsată. Dealul și turnul au să fie Drept peșteri doar, pentru vecie. Măgari sălbatici, strânși în ceată, Au să se-adune, de îndată. Vor merge-n locurile-acele, Căci ei au să se joace-n ele. Turmele-apoi au să se-adune Și-acolo-și vor găsi pășune,


Dar dacă nu Mă ascultați Și-a Mea poruncă o călcați, Cărând poveri nenumărate Ce le aduceți în cetate – Chiar de Sabat – și nu voiți, Al Meu Sabat să îl sfințiți, Atuncea – chiar în acest loc – La porțile cetății, foc Am să aprind. El se va-ntinde, Ierusalimu-l va cuprinde, Arzând casele minunate Care se află în cetate. Ierusalimul se va-ncinge, Căci focul nu se va mai stinge.”


El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.


În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă, mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă nesimțiți De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.


Căci pe fereastră s-a urcat Moartea și iată, a intrat În casele împărătești Și în palatele domnești. Pe-ai noștri fii i-a nimicit, În ulițe când i-a găsit, Iar în piețe-a secerat Pe-ai noștri tineri, de îndat’.”


Căci Israelul n-a ținut, Seama de Cel ce l-a făcut, Ci L-a uitat, când și-a zidit Palate. Iuda și-a-nmulțit Cetățile-ntărite-apoi. De-aceea, foc trimite-voi, Peste cetățile-nălțate Și peste ale lor palate.”


De-aceea, foc o să se lase În Iuda, peste-ale lui case Să mistuie-ale lui palate Ce-s în Ierusalim aflate.”


Obadia – precum se știe – Făcut-a astă prorocie. „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu, Despre Edom: „Am auzit O veste care a venit Din partea Domnului. Trimis, A fost un sol, cu ea, și-a zis: „Sculați-vă și, un război, Să ducem, cu Edomul, noi!”


Deschideți porțile pe care Țara Libanului le are, Să cadă pradă focului Toți cedri de pe-ntinsul lui!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa