Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:28 - Biblia în versuri 2014

28 Dar toți sunt niște răzvrătiți. Sunt niște bârfitori vădiți. Sunt fier precum sunt și aramă Și sunt stricați, de bună seamă.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

28 Toți sunt peste măsură de răzvrătiți, umblând cu bârfa. Sunt bronz și fier; toți sunt niște pervertiți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

28 Toți sunt peste limită de revoltați și permanent pregătiți să bârfească. Sunt (ca de) bronz și (de) fier. Toți sunt niște oameni corupți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

28 Toți sunt rebeli, umblă și bârfesc. Sunt ca bronzul și fierul, toți sunt niște corupți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

28 Toți sunt niște răzvrătiți, niște bârfitori, aramă și fier, toți sunt niște stricați.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

28 Toți sunt neascultători între neascultători, umblă cu clevetiri; sunt aramă și fier; sunt stricați cu toții.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:28
19 Mawu Ofanana  

Nebunul zice, tot mereu, Cum că „Nu este Dumnezeu!” Iată că lumea s-a stricat. Un om, măcar, nu s-a aflat, Să cate drumul drept a-l ține, Să facă doar ce este bine.


De-asemenea, ai căutat Ca împotriva celui care Îți este frate, din născare, Întotdeauna să vorbești. Pe frate’ tău îl clevetești, Deși e fiul mamei tale.


Cel care ura și-a dosit, Ca mincinos a fost găsit; Iar cine bârfe răspândește, A fi nebun se dovedește.


„Acum, fii ai lui Israel Întoarceți-vă la Acel Pe care voi L-ați părăsit.”


„Atuncea, ei s-au adunat Și-n acest fel s-au îndemnat: „Haideți dar toți, să ne unim Și rele lucruri să urzim, Contra lui Ieremia, care Ne-amenință fără-ncetare! Căci legea nu o să ne piară Din lipsă de preoți în țară, Și nici sfatul bătrânilor, Din lipsa înțelepților. Nu va pieri cuvântu-apoi, Din lipsă de proroci, la noi. Cu vorba să-l ucidem dar, Când va-nțelege că-n zadar E toată vorbăria lui Și că nu-i pasă nimănui De tot ce-a spus. Să n-avem teamă Și-astfel să nu-l luăm în seamă!”


În jur, aud doar vorbe rele Și mă încearcă spaime grele. „Învinuiți-l!” – aud eu, Strigându-mi-se, tot mereu. „Haideți dar toți, să ne unim Și astfel să-l învinuim!” Toți oamenii care erau În jurul meu și cari trăiau Cu mine-n pace, mă pândesc, Să vadă când mă poticnesc Și zic: „Poate se lasă prins! De noi, va trebui învins! Să punem dar, mâna pe el Și să ne răzbunăm, astfel!”


Poporu-acesta, negreșit, Inimă dârză a vădit Și răzvrătită. El se scoală, Mereu, și-i gata de răscoală. Pleacă, apoi, acest popor,


„De-aceea se vor fi chemat „Argint, de Domnul, lepădat.”


De-aceea, să îi spui astfel: „Acest popor n-a ascultat De Domnul său și n-a luat Învățătură de la Cel Ce-i Dumnezeu în Israel. Cuvântul adevărului Nu se mai află-n gura lui.”


„Din guri, minciuni sunt aruncate, Căci limbile sunt încordate Precum un arc, iar când vorbesc, Nu pe-adevăr se sprijinesc Spre a fi tari, în țara lor, Ci pe a răutăților Mulțime mare. Văd prea bine, Că nu Mă caută pe Mine.


Să se păzească fiecare, De prietenul pe cari îl are, Ferindu-se de frate’ său, Căci orice frate este rău Și cată – fără îndoială – Pe al său frate de-l înșeală, Iar prietenul se dovedește Că pe alt prieten îl bârfește.


Tu pune-le aste cuvinte, Ce-s ale Mele, înainte, Fie că ei vor asculta, Fie că nu, vorbirea ta, Căci sunt o casă răzvrătită, Din îndărătnici întocmită!


Și-n spurcăciunea ta, vrei iar, Numai nelegiuire doar! Iată, pentru că Eu am vrut, Curată să te fi făcut – Dar n-ai voit a fi curată – Nu vei mai fi tu, curățată, Până când trece-va urgia Și Îmi voi potoli mânia.


Dar dacă rana va apare Când s-a sfârșit astă lucrare – Când pietre s-au înlocuit Și când pereți s-au tencuit –


Să nu bârfești, căci este rău. Să nu-ți ucizi seamănul tău. Eu, Domnul, sunt. Să te ferești


Popoarele s-au mâniat, Însă atunci, s-a arătat Mânia Ta; căci a venit Timpul ce fost-a hărăzit, Ca să-i aduni, la judecată, Pe morți, și să dai o răsplată, Prorocilor Tăi, sfinților Și-apoi, de-asemeni, tuturor Care se tem de al Tău Nume – Fie că-s mici sau mari, în lume. Apoi, cei care se vădesc Cum că pământu-l prăpădesc, De-a Ta mânie, sunt loviți Și au să fie nimiciți!”


Căci judecățile rostite, De Dumnezeu, sunt dovedite A fi, mereu, adevărate, Făcute numai cu dreptate. Iată că El a judecat, Pe curva care a stricat Pământul, cu curvia ei Și-apoi, i-a răzbunat pe-acei Care-I sunt robi, căci s-a vărsat Sângele lor, nevinovat,”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa