27 „De pază, te pusesem Eu, Să stai peste poporul Meu. Drept cetățuie să îi fii Și ale lui căi să le știi. Necontenit să-l cercetezi Și-asupra lui să priveghezi.
Astăzi e ziua potrivită, În cari cetate întărită, Am să te fac. De bună seamă, Tu vei fi zidul de aramă Și stâlpul cel din fier lucrat, În contra țării așezat, În contra împăraților, În contra-ntregului popor, În contra tuturor cei cari Se află-n Iuda, drept mai mari, Și împotrivă-apoi, la toți Cei cari, în țară, sunt preoți.
Pentru popor, de bună seamă, Vei fi ca zidul de aramă. Cu tine-au să se războiască, Dar n-au cum să te biruiască, Pentru că Eu te însoțesc Mereu și-am să te izbăvesc. Așa va fi căci, negreșit, Domnul e cel care-a vorbit.”
„De-aceea, Domnul oștilor A spus astfel: „Într-un cuptor, Iată că am să îi topesc, Căci să-i încerc, Eu Mă gândesc. Cum aș putea să Mă port Eu, Cu fiica poporului Meu?
Îmi zise: „Fiu al omului, Să judeci, vrei a încerca? Voiești tu dar, a judeca Astă cetate păcătoasă Care, de sânge, e setoasă? Pune-i în față, negreșit, Ce urâciuni a săvârșit!