Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:22 - Biblia în versuri 2014

22 „Așa vorbește Domnul: „Iată Că dintr-o țară-ndepărtată, De la un capăt de pământ, Vin niște oameni care sânt Din miazănoapte. Un neam mare Se-arată de la depărtare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

22 Așa vorbește Domnul: „Iată, un popor vine din țara de nord, o națiune mare a fost stârnită de la marginile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

22 „Iahve spune: «Să știți că vine un popor din țara de la Nord. El provine dintr-un mare trib. Este provocat să vină de la marginile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

22 Așa vorbește Domnul: „Iată, un popor vine din ținutul de nord și un neam mare se ridică de la marginile pământului!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

22 Așa vorbește Domnul: „Iată că vine un popor din țara de la miazănoapte, un neam mare se ridică de la marginile pământului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

22 Așa zice Domnul: Iată, vine un popor din țara de la miazănoapte și un neam mare va fi trezit de la marginea pământului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:22
18 Mawu Ofanana  

Dacă vă-ntoarceți, înapoi – La Mine – și veți fi păzit Tot ceea ce v-am poruncit, Atunci – chiar dacă v-ați aflat, În colțul cel mai depărtat Al cerului – să știți dar voi, Că vă voi strânge înapoi, În locu-ales, unde – mereu – Va locui Numele Meu.”


Vuit se-aude-n depărtare! Din miazănoapte, zarvă mare, Spre Iuda, se îndreaptă iară, Lovind cetățile din țară. Ele-au să fie pustiite Și de șacali, doar, locuite.”


„Ridică-ți ochii și privește! Spre miazănoapte, te rotește! Unde îți este turma dată, Da care mândră-ai fost, odată?


Așa le spune, tuturor, Cel care-i Domn al oștilor: „Iată că o nenorocire Se va abate peste fire Și va lovi, necruțător – Atunci – popor după popor. Iată că o furtună mare, Din margini de pământ, apare.


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


Domnul a zis în acest fel: „Doar țipete de groază mare Se-aud mereu, din depărtare. Spaima adâncă doar se cerne, Iar pacea nu se mai așterne!


Spuneți aceasta, tuturor: Le spuneți dar, neamurilor; Ierusalimului, la fel, Să-i spuneți spre a ști și el.” „Niște-mpresurători se-arată. Vin dintr-o țară-ndepărtată Și strigă, fără încetare, Contra cetăților pe care Le are Iuda. Iată, ei


„Un steag, în urmă, căutați, Către Sion să-l înălțați. După aceea, să fugiți Fără ca să vă mai opriți! Căci de la miază noapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


„Așa vorbește Domnul: „Iată, Din miazănoapte se arată Cum se ridică ape mari. Asemeni sunt râului cari Iese din matcă și se-ntinde Asupra țării și cuprinde Cetatea, înecând pe cei Ce sunt locuitori ai ei. Țipă cu toții, disperați, Și se bocesc, înspăimântați


Aduce-voi din depărtare, Un neam care e vechi și tare. Lovită-i fi, de neamu-acel, Tu, casă a lui Israel! N-ai să-nțelegi limba pe care Neamul acel străvechi o are Și nici nu vei putea, aminte Să iei, la ale lui cuvinte.


Săgețile din tolbă-i sânt Asemenea unui mormânt Deschis, iar cei ce le zvârlesc, Oameni viteji se dovedesc.


„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


În contra ta are să vie Focul, aprins de-a Mea urgie Și-a Mea mânie înfocată Asupra ta va fi vărsată. Pradă te dau, acelor care Doar sfâșie fără-ncetare Și cari, mânați de a lor fire, Lucrează numai nimicire.


Acuma dar, de bună seamă, Tu Oholiba, să iei seamă La ce a zis Cel cari mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Ațâț în contra ta, pe cei Ce-ți sunt ibovnici, pe acei De care te-ai înstrăinat Și inima ți-ai depărtat. Din toate părțile-i adun Și împotriva ta îi pun


Căci ridica-voi un popor, Cari este al Haldeilor. E un neam iute și turbat. Întinderi mari a colindat, Vrând locuințe să găsească, Pe care să le stăpânească.


După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa