Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:20 - Biblia în versuri 2014

20 Tămâia Îmi trebuie Mie, Care din Seba o să vie? De trestie mirositoare, Credeți că am nevoie oare, Ce dintr-o țară-ndepărtată Adusă e, spre a-Mi fi dată? Arderi de tot, care se fac, Aflați că nu Îmi sunt pe plac. Jertfele voastre, să se știe Că nu Îmi sunt plăcute Mie.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Șeba sau de trestia plăcut mirositoare, care vine dintr-o țară îndepărtată? Nu accept arderile voastre de tot și nu-Mi plac jertfele voastre“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Oare am Eu nevoie de tămâia care vine din Șeba sau de trestia parfumată care este adusă dintr-o țară îndepărtată? Nu accept arderile voastre integrale și nu Îmi plac sacrificiile voastre.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 La ce [bun] să ajungă la mine tămâie din Sába și scorțișoara cea bună dintr-o țară îndepărtată? Arderile voastre de tot nu-mi sunt plăcute și jertfele voastre nu au trecere înaintea mea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba, de trestia mirositoare dintr-o țară depărtată? Arderile voastre de tot nu-Mi plac și jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute.”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

20 La ce vine la mine tămâie din Seba și trestia mirositoare dintr‐o țară depărată? Ardeile de tot ale voastre nu‐mi sunt bine primite și jertfele voastre nu‐mi plac.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:20
24 Mawu Ofanana  

El multe jertfe-a pregătit, Din animalele-adunate. Apoi, l-a Ghilo, în cetate – Să-l cheme pe Ahitofel – Trimise soli. Omul acel Sfetnic era, printre cei care, David, în slujba sa, îi are. Întreaga uneltire-ndat’ Mare putere-a căpătat, Căci tot mai mult popor mergea, La Absalom, și-l sprijinea.


Mult aur, ea – apoi – i-a dat, Lui Solomon. S-au numărat Talanții ce-l alcătuiau Și-o sută douăzeci erau. I-a mai dat pietre nestemate Și mirodenii minunate, Precum nu s-au mai pomenit. Nicicând, de-atunci, n-au mai venit Atât de multe-n Israel, Așa precum primise el.


Iată că jertfe nu dorești, Dar de mâncare nu voiești, Ci doar atât că m-ai împuns Și-urechile mi le-ai străpuns. Nu ceri nici ardere de tot, Nici jertfe care se socot Daruri a fi de mulțumire, Pentru a face ispășire.


Iată ce trebui, apoi, Lui Dumnezeu, să-I spuneți voi: „Lucrările-Ți sunt minunate, Mărețe și înfricoșate! Din pricina puterii Tale, Vrăjmașii Tăi găsesc cu cale, Mereu, ca să Te lingușească Și slavă să Îți dăruiască.”


„Pe ai tăi oameni, îi vei pune Ca mirodenii să adune. Apoi, din smirna de la ei, Cinci sute sicli ai să iei. Smirna va fi foarte curată. Din scorțișoara adunată, Doar jumătate să iei – deci, Doar două sute și cincizeci De sicli vei lua din ea; Din trestie – asemenea – Să iei aceiași cantitate. Iar cele două, adunate – Deci trestie și scorțișoare – Trebuie-a fi mirositoare.


Luată-i jertfa răului, Drept scârbă-n fața Domnului; Lui Dumnezeu îi e plăcută Doar rugăciunea ce-i făcută De oamenii neprihăniți.


Sunt toate jertfele pe care Cel rău le-aduce Domnului, O scârbă înaintea Lui, Știind că ele-s însoțite De gânduri ce-s nelegiuite.


Domnul a glăsuit apoi: „Jertfe voiesc Eu, de la voi? Grăsimile vițeilor Sau arderea berbecilor, Nu-Mi trebuie! Îmi e destul! De-a voastră jertfă sunt sătul! Nu vreau sângele țapilor, De tauri, sau al oilor!


Mulțime de cămile, iată, Te vor acoperi de-ndată. Și dromadere se adună, Din Madian, ca împreună Cu cele cari din Efa sânt, Să vină pe al tău pământ. Toți cei din Seba au să vie Aducând aur și tămâie, Vestind lauda Domnului.


Cel cari, un bou, a junghiat – Drept jertfă – nu a arătat Că e mai bun decât cel care, Un om, ca să omoare, are. Omul care jertfește-un miel, Va fi asemenea cu cel Care, un câine, a răpit Și-n urmă, gâtul i-a sucit. Apoi, omul acela care Aduce-un dar pentru mâncare, E-asemeni celui ce-a vărsat Sânge de porc. Cel ce-a luat Tămâie și a ars-o-apoi, E ca acela dintre voi care La idoli s-a-nchinat. Cei care astfel au lucrat, Mereu și-aleg căile lor Și în a urâciunilor Mulțime își găsesc plăcere.


Despre popor, Domnu-a vorbit: „Îi place ca nestingherit S-alerge-ncoace și încolo: Acum e-aici, apoi dincolo, Iar pentru ale lui picioare El nu arată vreo cruțare. De-aceea, Domnul nu găsește Plăcere-n el, ci-Și amintește De răul ce l-a săvârșit Și astfel fi-va pedepsit.”


Chiar de au să se hotărască, Apoi, cu toții să postească, N-am să ascult rugile lor. Nu vreau mulțimea jertfelor, Nici darurile de mâncare Și nici acele jertfe care – Precum se știe – se socot A fi drept ardere de tot. Jertfele lor, nu le primesc, Pentru că vreau să-i nimicesc Cu ciuma și cu foametea Și să-i lovesc cu sabia.”


Tu, casă a lui Israel, Ascultă ce a zis Acel Care e Domn și Dumnezeu: „Duceți-vă dar, vă-ndemn Eu, Pe-ai voștri idoli să-i slujiți! După aceea, o să știți, Pe Mine să Mă ascultați Și nu o să mai căutați Să pângăriți Numele Meu Cel sfânt, tot aducând, mereu, Toate-ale voastre daruri care Date au fost pentru mâncare, La cei cărora le slujeați, Pe care idoli îi aveați!


Cei cari în Seba se aflau Sau în Raema locuiau, Cu pietre scumpe au venit. Aur ei ți-au mai dăruit Și-apoi miresme minunate. Toate acestea ți-au fost date În schimbul mărfilor cu care Negoț făceai cu fiecare.


Ei junghie acele vite Care-Mi sunt Mie dăruite Și carnea le-o mănâncă-apoi. De-aceea, Domnul, de la voi, Să le primească, nu voiește. Domnul, acum, Își amintește Nelegiuirile lor, toate. Plăti-vor toți, pentru păcate Și astfel, în Egipt, apoi, Se vor întoarce, înapoi!


Nu-I vor aduce Domnului, Vinul, ca să-l închine Lui, Așa cum cere o măsură Din jertfa pentru băutură, Căci jertfa ce-I va fi făcută N-o să-I mai fie Lui plăcută. Pâinea, pe care-o vor avea, Va fi de jale. Când, din ea, Au să mănânce-nfometați, Au să se facă necurați. Toată această pâine-a lor Va fi numai pentru popor, Căci ea, nicicând, nu va putea, În Casa Domnului, să stea!


„Cine va-nchide, așadar, Poarta de la al Meu altar, Pentru ca voi să nu veniți, Degrabă, focul să-l stârniți? Plăcere-n voi, Eu nu găsesc. De-asemenea, nu-Mi trebuiesc Nici darurile de mâncare Ce Mi le-aduce fiecare, Căci darurile ce-s făcute, De către voi, nu-Mi sunt plăcute!


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa