Ieremia 6:2 - Biblia în versuri 2014

² Pe cea frumoasă, subțirică, Ce-i e, Sionului, drept fiică, Nenorociri se prăvălesc Și-ndată ele-o nimicesc!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

² O voi distruge pe fiica Sionului, cea frumoasă și delicată,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

² O voi distruge pe fiica Sionului, pe aceea care era frumoasă și delicată.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

² Pe frumoasa și gingașa fiică a Siónului o voi reduce la tăcere.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

² Pe frumoasa și subțirica fiică a Sionului o nimicesc!

Traducere Literală Cornilescu 1931

² Voi stârpi pe cea frumoasă și gingașă, pe fata Sionului.

Ieremia 6:2 Mawu Ofanana

Isaia 1:8

Fiica Sionului se-arată, De mari necazuri, apăsată: Este ca o colibă-n vie, Ca o covercă – pe câmpie – În lanurile semănate Cu castraveți, ca o cetate Care fusese atacată Și de vrăjmași împresurată.

Ieremia 4:31

Căci Eu aud țipătul care Doar chinul facerii îl are. E țipătul cel de durere, Pe care nașterea îl cere. Cea cari dă glas țipătului, Este fiica Sionului. Ale ei brațe, tremurând, Se-ntind când zice suspinând: „Nenorocită sunt și mor De mâna ucigașilor!”

Plângerile 2:1

Vai! În ce beznă-a aruncat Domnul – când S-a înfuriat – Pe a Sionului copilă, Fără să aibă pic de milă! Podoabă a lui Israel, Din ceruri, jos te-a zvârlit El Și-aminte nu Și-a mai adus De scaunul pe cari Și-a pus Picioarele, în ziua-n care Se-aprinse-a Lui mânie mare!

Plângerile 2:13

„Cu ce pot să te întăresc? Cu cine să te-asemuiesc, Pe tine, fiica cea pe care, Mândrul Ierusalim o are? Fecioară a Sionului, Cu cine-alături, să te pui? Ce mângâiere să găsesc, Pe care să ți-o dăruiesc, Când ale tale răni aprinse Sunt precum marea de întinse?

Plângerile 4:5

Aceia care au avut Hrană aleasă, au căzut, Pe ulițe și-au leșinat, Căci foametea i-a înhățat. Aceia care-au fost crescuți În purpură, fiind ținuți, Mereu, numai pe perne moi, De o grămadă de gunoi Ajuns-au, parte, a avea Și a se bucura de ea!

Deuteronom 28:56

Femeia pe care-o știai Gingașă – pe care-o priveai Ca pe cea mai miloasă – care, În gingășia ei cea mare, Mereu voia, cât mai ușor, Să își așeze-al ei picior Atunci când pașii își purta, În acel timp, se va uita La cel care îi e bărbat – Și cari, la sânu-i, s-a culcat – Fără de milă. Chiar pe cei Care vor fi copiii ei, La fel are să îi privească.