Ieremia 6:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ „Niște străjeri pun, peste voi: „Fiți cu luare-aminte-apoi, La cetele străjerilor, La sunetul trâmbiței lor!” Dar ei răspund, lipsiți de minte: „Nu vrem ca să luăm aminte!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Am numit niște străjeri să vegheze asupra voastră. Fiți atenți la sunetul trâmbiței! Dar ei au zis: «Nu vrem să fim atenți!».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ «Am pus paznici care să vă păzească. Fiți atenți la sunetul trompetei!» Dar ei zic: «Nu vrem să auzim ce ne spui!»

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Am stabilit peste voi străjeri: ascultați sunetul trâmbiței! Dar ei au zis: „Nu vrem să ascultăm”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ „Am pus niște străjeri peste voi: ‘Fiți cu luare aminte la sunetul trâmbiței!’” Dar ei răspund: „Nu vrem să fim cu luare aminte!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁷ Am pus încă și păzitori peste voi, zicând: Ascultați sunetul trâmbiței. Dar ei au zis: Nu voim să ascultăm.

Ieremia 6:17 Mawu Ofanana

Isaia 21:11

Această prorocie, iată, Asupra Dumei e-ndreptată. De la Seir, în acest ceas, Mi s-a strigat: „Cât a rămas, Străjerule, pân’ au să vină Zorii cu dalba lor lumină? Străjerule, mai e mult oare, Până când soarele răsare?”

Isaia 56:10

Sunt orbi cei care îl păzesc. Pricepere nu dovedesc. Câini muți sunt ei și aiurează. Stau tolăniți și dormitează.

Isaia 58:1

„Strigă mereu, în gura mare! Fă-ți glasul să răsune tare, Precum o trâmbiță! Vorbește Fără-ncetare și vestește Nelegiuirile pe care, Poporul Meu, acum, le are! Să faci astfel, de cunoscut, Păcatele ce le-a făcut Casa lui Iacov, ne-ncetat!

Isaia 62:6

„Ierusalime, am adus Niște străjeri și-apoi i-am pus Pe ale tale ziduri stând, Pentru a nu tăcea, nicicând. De-a lungul zilei, n-au să tacă Și nici când noapte-o să se facă. Să nu vă odihniți, defel, Voi care-I amintiți de el, Lui Dumnezeu. Nu încetați,

Ieremia 18:12

„Dar ei, din ce-am cerut, nimic Nu vor să facă și își zic: „Degeaba! Pentru că apoi, Vom face tot precum vrem noi, Urmând pornirile acele, Din inimile noastre rele!”

Ieremia 25:4

Domnul Și-a scos, de dimineață, Prorocii, în a voastră față. Voi, însă, nu i-ați ascultat,

Ieremia 6:18

„De-aceea neamuri, ascultați! Popoarelor, seama luați La ce va fi în viitor, La ce-o să li se-ntâmple lor!

Ieremia 7:28

De-aceea, să îi spui astfel: „Acest popor n-a ascultat De Domnul său și n-a luat Învățătură de la Cel Ce-i Dumnezeu în Israel. Cuvântul adevărului Nu se mai află-n gura lui.”

Ieremia 8:5

Cei ce-n Ierusalim au casă, Oare de ce, mereu, se lasă – Purtați numai de a lor fire – În necurmată rătăcire?” „De ce stăruie fiecare, În înșelătorie, oare?” „De ce nu vor ca înapoi, La Dumnezeu, să vină-apoi?”

Езекиел 3:7

Cu toate-acestea, Israel Nu te va asculta defel, Căci el, de fapt, precum știu bine, Nu vrea a asculta de Mine. Casa lui Israel arată Că are fruntea încruntată, Iar inima îi e-mpietrită.

Osea 8:1

„Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.

Habacuc 2:1

La turnul meu, apoi, m-am dus, Unde de strajă eram pus, Pentru ca să veghez mereu, La ce-mi va spune Domnul meu, La ce răspuns are să-mi dea, Căci i-am adus plângerea mea.

Zaharia 1:4

Nu fiți precum sunt cei pe care, Al vost’ popor părinți îi are, La cari, ‘nainte, au venit Prorocii și-astfel le-a vorbit: „Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Vă-ntoarceți din căile-acele, Din ale voastre fapte rele!” Însă ei nu M-au ascultat Și nici aminte n-au luat La ceea ce le-am poruncit, Atuncea când Eu le-am vorbit.”

Zaharia 7:11

Dar ei n-au vrut să ia aminte Când s-au rostit aste cuvinte: Urechile și-au astupat Și-au întors spatele, de-ndat’.

Evrei 13:17

De-ai voști’ mai mari, să ascultați: Supunere să le-arătați, Căci priveghează peste voi, La sufletele voastre apoi, Ca unii cari – fără-ndoială – De ele, da-vor socoteală. În acest fel, să vă purtați, Cu-aceștia dar, dragii mei frați, Căci vreau ca lucrul lor să fie Făcut, mereu, cu bucurie, Fără suspine, căci apoi, Nici un folos n-ați avea voi.