Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:14 - Biblia în versuri 2014

14 Chip ușuratic dovedesc, Atunci când ei se îngrijesc De rana fiicei cea pe care Sărmanul Meu popor o are, Zicând mereu: „Pace se face!” Și totuși, nu e nici o pace!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Ei leagă în mod ușuratic rana poporului Meu, zicând: «Pace, pace!», când nu este pace.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Ei leagă în mod superficial rana poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când, de fapt, pacea lipsește.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Ei tratează rănile poporului meu cu superficialitate și zic: „Pace, pace!”, dar nu este pace.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Leagă în chip ușuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace! Pace!’ Și totuși nu este pace!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

14 Și au vindecat cu ușurătate spărtura fiicei poporului meu, zicând: Pace, pace! Și nu este pace.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:14
21 Mawu Ofanana  

Pe cei ce sunt cu el, apoi, Îi voi aduce înapoi. Nimic, când nu îi va mai ține, Te vor sluji cu toți pe tine; Căci moartea omului pe care Îl urmărești cu-nverșunare, Să se întoarcă, îi va face, Și va avea poporul pace.”


Din tălpi, în creștet – ne-ndoios – Nimic nu este sănătos: Sunt vânătăi doar, și răni cari Sunt carne vie și sunt mari; Nu-s strânse și nu sunt legate; Cu untdelemn, nu-s alinate.


Ei zis-au văzătorilor: „Să nu vedeți!” Prorocilor Le-au spus: „Să nu mai prorociți Vreun adevăr, ci să vestiți Lucruri care ne măgulesc Și-nchipuite se vădesc!


Lumina ce are s-o dea Luna – atunci – are să fie, Precum a soarelui, de vie. A soarelui lumină are, De șapte ori, a fi mai tare. (Lumina care o să vie, Cât șapte zile, o să fie.) Acestea fi-vor întâmplate În vremea când vor fi legate – De Domnul – rănile pe care Poporul Său – acum – le are, Căci toate rănile primite – Atunci – vor fi tămăduite.”


„Eu am răspuns: „Ah! Domnul meu, Prorocii lor le spun, mereu: „Nici foamete nu veți avea, Nu veți simți nici sabia, Pentru că Dumnezeu va face, În acest loc, să fie pace.”


„Spune-le-așa: „Mereu oftez Și zi și noapte lăcrimez. Din plâns, nu pot să mă opresc, Pentru că ai mei ochi zăresc Fecioara, fiica cea pe care Sărmanul meu popor o are, Cât de adânc e chinuită Și cât de greu este lovită De-o rană mare, arzătoare, Întinsă și usturătoare.


Celor ce Mă nesocotesc, În acest fel ei le vorbesc: „Nu trebuie griji a vă face, Căci vă veți bucura de pace”, Iar tuturor acelor care, După a inimi-aplecare Știu să trăiască, ei le zic: „Nu se va întâmpla nimic! De-aceea-ncredințați să fiți Că nici un rău n-o să pățiți!”


Peste doi ani, aduce-voi, În locu-acesta, înapoi, Toate uneltele pe care Casa lui Dumnezeu le are. Aduce-voi aicea, iar, Ceea ce Nebucadențar Răpit-a pentru al său tron Care se află-n Babilon.


„Eu am vorbit:” Ah, Domnul meu, Prea bine-acum înțeleg eu, Că-ntr-adevăr, ai înșelat Acel popor și totodat’, Ierusalimul, când ai spus: „Veți avea pace!” Dar s-a pus Asupră-i, sabia și iată Că viața-i e amenințată.


„Pe Domnul Îl tăgăduiesc, Pentru că-n acest fel vorbesc: „Nu este El! Iar peste noi, Nenorociri nu vin. Apoi, Nici sabia n-o vom vedea. Nu vom simți nici foametea.


Prorocii, toți, ți-au prorocit Vedenii ce te-au amăgit, Căci nu ți-au făcut cunoscute Nelegiuirile făcute, Ca să abată de le tine, Robia care-n lanț te ține. Tot ceea ce ți-au prorocit, Înșelăciune s-a vădit.


Toate acestea le-mplinesc, Pentru că ei îl rătăcesc Pe-al Meu popor, zicându-i „Pace!”, Chiar dacă pace nu se face. Un zid, poporul a zidit, Iar ei, cu ghips, l-au tencuit.


Gata! Acum s-a isprăvit Cu toți prorocii cei pe care Neamul lui Israel îi are, Cari la Ierusalim ședeau Și despre pace-i proroceau, Cu toate că nu este pace! Eu, Domnul Dumnezeu, voi face Așa după cum v-am vestit Și totul fi-va împlinit.”


Voi, prin minciuni, necontenit, Mâhniți pe cel neprihănit, Deși Eu nu l-am întristat. Voi, să-ntăriți, ați căutat, Brațele celui ce e rău. N-ați încercat, din drumul său, Să îl întoarceți înapoi, Viață făgăduindu-i voi.


Dacă prorocul amăgit Se lasă și va fi rostit Doar un cuvânt, Eu sunt Acel Care l-a amăgit pe el. În contră-i, am să-Mi repezesc Brațul, ca să îl nimicesc Îndată pe prorocu-acel, Din casele lui Israel.


Dar dacă ar veni, apoi, Un om, doar cu minciuni, la voi, Zicând: „Am să vă prorocesc Și despre vin am să vorbesc Sau despre băutură tare”, Omul acela va apare, Pentru poporul din ăst loc, Că este bun a fi proroc!


De-aceea, astfel a vorbit Domnul, de cei ce prorocesc Poporului și-l rătăcesc, Despre cei care au mușcat Ceva și-n urmă vești au dat, De pace, iar de n-au primit, Nimic în guri, au prorocit Despre războiul sfânt apoi.


Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.


„Dar în norod, s-au ridicat Proroci, care s-au arătat, Cum că sunt mincinoși apoi. De-asemenea, și între voi, Învățători mulți au să vie, Dar mincinoși ei au să fie. Ei, pe furiș, au să strecoare, Doar erezii nimicitoare, Căci ei se vor fi lepădat De Cel ce i-a răscumpărat – Deci de Stăpânul – și-au să vadă, Asupra lor, cum va să cadă, Din cer, năpraznica pierzare, Ce-i va lovi pe fiecare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa