Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 6:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Fugiți din mijlocul Ierusalimului, fii ai lui Beniamin! Sunați din trâmbiță la Tekoa! Dați semnalul la Bet-Hacherem! Căci din nord se ivește o nenorocire și o mare distrugere.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 „Urmași ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului! Sunați din goarnă la Tecoa! Dați semnalul la Bet-Hacherem; pentru că din mijlocul poporului apare o calamitate și o mare distrugere.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Scăpați, fii ai lui Beniamín, din mijlocul Ierusalímului! Sunați din trâmbiță la Técoa, ridicați un semnal în Bet-Chérem! Căci răul se arată din nord și un dezastru mare.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Fugiți, copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului, sunați din trâmbiță la Tecoa, ridicați un semn la Bet-Hacherem! Căci de la miazănoapte se vede venind o nenorocire și un mare prăpăd.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Copii ai lui Beniamin, fugiți din mijlocul Ierusalimului și trâmbițați în Tecoa și ridicați un semn de foc în Bet‐Hacherem: căci răul se arata de la miazănoapte și un prăpăd mare.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 6:1
19 Mawu Ofanana  

El, o femeie, cunoștea, Cari iscusită se vădea. Astfel, îndată, a trimis, Soli la Tecoua și i-a zis: „Fă-te că ești nemângâiată Și-apoi, să plângi dar, îmbrăcată Cu-acele straie ale tale Cari folosite-s pentru jale. De-asemenea, te mai îndemn, Să nu te ungi cu untdelemn. Să fii ca o femeie care, Cuprinsă e, de întristare Și-și plânge-un mort, de multă vreme. Să faci cum spun și nu te teme!


El, Betleemul, l-a-nălțat; Etamul l-a mai ridicat; Tecoua a mai fost zidită,


Peste ținutu-acela care, Bet-Hacherem, drept nume are, Fusese Malchia-nălțat. O poartă, el a ridicat. E „a gunoiului” știută, Poarta ce-a fost, de el, făcută, Iar Malchia e-acela care, Părinte, pe Recab, îl are. Malchia, poarta, a zidit-o Și-n urmă, când a isprăvit-o, În rame, ușile i-a pus. Încuietori i-a mai adus Și-apoi pe ușile acele A așezat zăvoare grele.


Și Tecoiții au lucrat, Însă cei care s-au aflat, În fruntea lor, nu s-au supus În slujba Domnului de Sus.


Vuit se-aude-n depărtare! Din miazănoapte, zarvă mare, Spre Iuda, se îndreaptă iară, Lovind cetățile din țară. Ele-au să fie pustiite Și de șacali, doar, locuite.”


Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.


„La vuietul arcașilor, Precum și-al călăreților, Cetățile fug să se-ascundă Și caută ca să pătrundă Până în codri cei adânci Sau să se cațere pe stânci. Cetățile sunt pustiite Și sunt, de oameni, părăsite.


„Așa vorbește Domnul: „Iată Că dintr-o țară-ndepărtată, De la un capăt de pământ, Vin niște oameni care sânt Din miazănoapte. Un neam mare Se-arată de la depărtare.


Iată cuvintele pe care Amos le-a spus, acela care De la Tecoua se trăgea Și-a fi păstor se dovedea. Vedeniile-acestea, el Le are, despre Israel, Din vremea-n care, împărat – În Iuda – Ozia a stat, În timp ce-n Israel ședea Ieroboam de stăpânea. Ieroboam este cel care, Părinte, pe Ioas, îl are. Aste vedenii și cuvinte, Cu doi ani doar, mai înainte De-acel cutremur de pământ, Se dovedesc precum că sânt.


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Spre miazănoapte au pornit Caii cei negri. Au venit Și caii albi, în urma lor. Venit-a rândul cailor Care, bălțați, s-au dovedit. Spre miazăzi ei au pornit.


Fiii lui Iuda n-au putut Ca să-i alunge din ținut Pe Iebusiții ce-i aveau Și la Ierusalim ședeau. De-aceea, până-n acest ceas, Ei tot acolo, au rămas Și locuiesc – precum se știe – Cu a lui Iuda seminție.


Fiii lui Beniamin, apoi, Pornit-au și ei, un război, Cu Iebusiții. Mulți erau Și la Ierusalim ședeau. Pe-aceștia nu i-au izgonit, Iar astfel ei au locuit Cu Beniamin – după cum știm – De-atuncea, la Ierusalim. Chiar azi, acolo se găsesc Și împreună locuiesc.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa