Ieremia 52:4 - Biblia în versuri 20144 De nouă ani avea domnia, În stăpânire, Zedechia. Luna a zecea se scurgea, Din an, și tocmai începea A zecea zi. Atunci, cel care Era în Babilon mai mare, Cu multă oaste a plecat Spre Iua și a-mpresurat Ierusalimul. Așadar, Oastea lui Nebucadențar, De-asediu lung, s-a pregătit, Căci întăriri multe-a zidit. Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească4 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit împotriva Ierusalimului cu toată armata sa. Ei și-au așezat tabăra înaintea cetății și au construit întărituri de jur împrejurul ei. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20184 În al nouălea an al guvernării lui Zedechia, în a zecea zi din a zecea lună, Nabucodonosor – regele Babilonului – a înaintat împotriva Ierusalimului cu toată armata lui. Ei și-au stabilit tabăra înaintea orașului; și au construit în jurul lui locuri speciale de intensificare a atacului. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20204 În anul al nouălea al domniei lui [Sedecía], în luna a zecea, în [ziua] a zecea a lunii, a venit Nabucodonosór, regele Babilónului, el și toată armata lui, împotriva Ierusalímului; și-au fixat tabăra împotriva lui și au construit parapeți împotriva lui de jur împrejur. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu4 În al nouălea an al domniei lui Zedechia, în ziua a zecea a lunii a zecea, a venit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, cu toată oștirea lui împotriva Ierusalimului; au tăbărât înaintea lui și au ridicat șanțuri de apărare de jur împrejurul lui. Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19314 Și a fost așa: în anul al nouălea al domniei sale, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit, el și toată oastea lui, împotriva Ierusalimului și au tăbărât împotriva lui și au ridicat o întăritură împotriva lui de jur împrejur. Onani mutuwo |
Ieremia 52:4
22 Mawu Ofanana
Iată cuvântul Domnului, Spre Ieremia, robul Lui, Atunci când Nebucadențar, Peste al lui Iuda hotar, Cu mare oaste a trecut – Pentru că sprijin a avut Din partea împăraților, Precum și a popoarelor Care atunci se dovedeau Că-n stăpânirea lui erau – Vrând, cu Ierusalimu-apoi, Ca să pornească un război, Lovind cetățile pe care Acesta-n jurul său le are:
Ierusalimul a căzut Când Zedechia a făcut, Ani nouă, de când împărat, În Iuda, fost-a așezat. În an, tocmai se potrivea, Luna a zecea că-ncepea, Când peste-al lui Iuda hotar, Trecut-a Nebucadențar – Acela care sta pe tron, Drept împărat, în Babilon – Mergând cu toată oastea lui Contra Ierusalimului Pe care l-a împresurat Un timp destul de-ndelungat.
În zidul care-mprejmuia Cetatea și o străjuia, În ziua ‘ceea, s-a-nceput Și o spărtură s-a făcut. Prin ea, oamenii de război Voiau să fugă, mai apoi. Când s-a-nnoptat, ei au ieșit, Tiptil, afară, și-au fugit Pe drumul care se numea „Al porții”. Drumul începea Din unghiul zidurilor care Închideau poarta de intrare, Puse fiind să străjuiască Grădina cea împărătească. Fugarii au cătat să ție Drumul ce duce spre câmpie. Astfel, de noapte-acoperiți, Sperau să treacă nesimțiți De cetele Haldeilor Ce-nconjurau cetatea lor.
Drumul Ierusalimului E sorțiul cel din dreapta lui. Dacă ăst drum o să-l apuce Și la Ierusalim se duce, Berbeci va ridica și-apoi Va scoate strigăt de război. Cu-acei berbeci o să lovească În porți, ca să le nimicească. Șanțuri adânci vor fi săpate Și-ntărituri vor fi-nălțate. După ce fi-vor împlinite Aceste lucruri hotărâte, Va da porunci pentru măcel.
Din anu-al doisprezecelea, A zecea lună începea, Căci n-apucase să apună, Încă, a cincea zi din lună, De când ajunse ca să fie Luat poporul în robie. Un om, atunci, mă căutase, Căci din Ierusalim scăpase. Omul acela a venit La mine și-astfel mi-a vorbit: „Ascultă ce-ți voi spune-ndată: Toată cetatea e luată!”
„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Postul pe cari îl țineați voi A patra lună, iar apoi Postul pe care l-ați avut A cincea lună, cel ținut În luna-a șaptea și cu cel Din luna-a zecea, tot la fel, Pentru-a lui Iuda casă are Să se prefacă-n sărbătoare. Acestea toate au să fie Zile de mare bucurie. Dar pacea, tot mereu, să știți – Și adevărul – să iubiți!”
Zotsatsa