Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 52:3 - Biblia în versuri 2014

3 Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

3 Din cauza mâniei Domnului s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în Iuda, pe care, în cele din urmă, Domnul le-a alungat din prezența Sa. Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

3 Din cauza mâniei lui Iahve s-au întâmplat aceste lucruri în Ierusalim și în teritoriul numit Iuda. Iahve le-a alungat până la urmă din prezența Sa. Zedechia s-a revoltat împotriva regelui Babilonului.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

3 Pentru că mânia Domnului era împotriva Ierusalímului și a lui Iúda până când i-a alungat de la fața sa, și Sedecía s-a revoltat împotriva regelui din Babilón.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

3 Și lucrul acesta s-a întâmplat din pricina mâniei Domnului împotriva Ierusalimului și împotriva lui Iuda, pe care voia să-i lepede de la Fața Lui. Și Zedechia s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

3 Căci, pentru că mânia Domnului a fost împotriva Ierusalimului și a lui Iuda ca să‐i alunge de la fața sa, Zedechia s‐a răsculat împotriva împăratului Babilonului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 52:3
19 Mawu Ofanana  

De Tine, am fost izgonit, S-o duc. E de nesuferit! Va trebui să mă ascund. Doar în pământ să mă afund, De nimeni să nu fiu găsit, Căci de toți pot fi omorât.


Cain, de la Domnul, a plecat Și-n țara Nod s-a așezat – La est de Eden era ea; Prin „Nod”, „fugă” se-nțelegea.


Domnul, din nou, S-a mâniat Pe Israel, și l-a chemat Pe David, iar când a venit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Du-te și fă o numărare, A tuturor acelor care, În Iuda sunt și-n Israel!”


Deci binecuvântat, mereu, Să fie Domnul, Dumnezeu Care, de tine, S-a-ndurat Punându-te drept împărat, Pe scaunul lui Israel – Popor care-i iubit de El – Să-l cârmuiești cu scumpătate Și să îl judeci, cu dreptate.”


De-aceea, Domnul – mâniat – Din fața Lui a-ndepărtat Atunci, poporul Israel. Doar Iuda a rămas cu El,


Domnul a lepădat, astfel, Întreg poporul Israel. Din fața Lui, l-a izgonit, Lăsându-l singur, părăsit, În mâinile vrăjmașilor Și-ale jefuitorilor.


De-aceea, El i-a izgonit, Așa după cum a vestit Prin robii Săi care veneau În Israel și proroceau. Rob – în Asiria – astfel, Ajunse-n urmă Israel Și – tot acolo – a rămas Până acum, în acest ceas.


Toate câte s-au întâmplat, S-au petrecut căci, mâniat, Fusese Domnul, precum știm, Pe Iuda și Ierusalim. Și Zedechia s-a vădit, În urmă, de-a fi răzvrătit Contra-mpăratului pe care, În frunte, Babilonu-l are.


După aceste toate dar, Față de Nebucadențar, În urmă, el s-a răsculat, Cu toate că el i-a jurat – Pe Numele lui Dumnezeu – Că îi va fi supus, mereu. Grumazul și l-a-nțepenit Iar inima și-a împietrit Și nu s-a-ntors la Cel pe care, Israelul, drept Domn, Îl are.


Noi te rugăm să cercetezi În cronici și-atunci ai să vezi Că încă din vremea străbună, Astă cetate n-a fost bună. Mereu fusese răzvrătită. De-aceea fost-a nimicită.


Când e răscoală într-o țară, Mulți capi, acolo, au s-apară; Cu omul care-i încercat – Și priceput s-a arătat – Domnia însă dăinuiește.


Nefericită-i țara care, Pe un copil în frunte-l are Drept împărat sau voievod, Căci el, la fel ca un nărod, În zori de zi când se trezește, Nepăsător benchetuiește.


Egiptul îl voi fi lăsat În mâna unui împărat Care, de milă, e lipsit Și-aspru, din fire, s-a vădit. El îi va fi stăpânitor” – A zis Domnul oștirilor.


Domnul – care-i conducător Al tuturor oștirilor – În vremurile de apoi, Are să ieie înapoi Sprijinul Său, ce îl primim În Iuda și-n Ierusalim. De-ntreg poporul va fi vai, Căci orișice mijloc de trai – Atuncea – ne va fi luat. Orice izvor va fi secat: Și cel cari pâine ne dădea, Dar și cel cari apă avea.


Căci eu îți spun: războiul cere Și chibzuință și putere. Însă, toate aceste sânt Doar vorbe goale, spuse-n vânt. În ce ți-ai pus încrederea, De te răscoli în contra mea?


„Domnul mi-a zis, în acest fel: „Chiar Moise și cu Samuel, Dacă în fața Mea ar sta, Eu nici atunci n-aș arăta Că aș fi binevoitor Față de-acest întreg popor. Să-l izgonești! Ducă-se-ndat’, Că Eu, de el, M-am săturat!


În urmă, fi-veți lepădați Din fața Mea, cu ai voști’ frați, Ca și cei care sunt vădiți Că sunt din Efraim ieșiți!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa