Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 52:12 - Biblia în versuri 2014

12 A cincea lună se scurgea, Din an, și tocmai începea A zecea zi din lună dar. Atuncea, Nebucadențar, Nouăsprezece ani făcea De când în Babilon domnea. Nebuzardan era cel care, Peste străjeri, era mai mare, În slujba împăratului Cari este-al Babilonului.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al împăratului Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a pătruns în Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia gărzilor, care era în slujba împăratului Babilonului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 În a zecea zi din a cincea lună, în al nouăsprezecelea an al guvernării regelui Nabucodonosor – regele Babilonului – Nebuzaradan, comandantul gărzilor, care era în slujba regelui Babilonului, a pătruns în Ierusalim.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 În luna a cincea, în [ziua] a zecea a lunii – acest an era al nouăsprezecelea an al lui Nabucodonosór, regele Babilónului –, a venit la Ierusalím Nebuzaradán, mai-marele peste gărzi, care stătea înaintea regelui din Babilón.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 În ziua a zecea a lunii a cincea, în al nouăsprezecelea an al domniei lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, care era în slujba împăratului Babilonului.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

12 Și în luna a cincea, la zece ale lunii, în anul al nouăsprezecelea al lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a venit la Ierusalim Nebuzaradan, capul gărzii domnești, care stătea înaintea împăratului Babilonului.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 52:12
16 Mawu Ofanana  

Madianiții l-au vândut Pe Iosif. El a încăput Pe mâinile lui Potifar. Egiptul i-a fost țară, iar Stăpân, un mare dregător Și căpitan al străjilor Lui Faraon, iar casa lui, A fost casa stăpânului.


Aflând despre sosirea lui, În grabă, Ioiachin s-a dus Să îl întâmpine, supus. Pe împărat, l-a însoțit Chiar mama sa, și-au mai venit Și căpetenii, slujitori, Precum și marii dregători. Dar împăratul cel pe care, În frunte, Babilonu-l are, A poruncit a fi luat Prins, al lui Iuda împărat. Când Ioiachin prins ajungea, Opt ani, ca împărat, făcea.


A cincea lună se scurgea, Din an, și tocmai începea A șaptea zi din lună dar. Atuncea, Nebucadențar Nouăsprezece ani făcea De când în Babilon domnea. Nebuzardan era cel care, Peste străjeri, era mai mare, În slujba împăratului Cari este-al Babilonului. El, la Ierusalim, s-a dus, Căci Nebucadențar l-a pus


Părinți noști’ n-au ascultat De Domnul, iar El i-a lăsat S-ajungă-n felu-acesta dar, Robiți de Nebucadențar, Cel care a urcat pe tron, Ca împărat, în Babilon.


Și i-am răspuns, înspăimântat: „Trăiască marele-mpărat, De-acum și până-n veșnicie! Cum ar putea ca să nu fie Obrajii mei, plini de-ntristare, Dacă cetatea cea în care Își au mormântul toți acei Care au fost părinții mei, E dărâmată, la pământ, Iar ale ei porți, arse, sânt?”


O, Doamne, iată au venit Mari neamuri și au năvălit În partea Ta de moștenire. S-au adunat de peste fire, Și-au pângărit locașul sfânt. Ierusalimul, la pământ, L-au culcat ele. L-au făcut Morman de pietre. Am văzut


Și pe când Ioiachim – cel care, Pe Iosia, părinte-l are – În Iuda a împărățit; Și până când a împlinit Ani unsprezece, ca-mpărat, Acela care s-a chemat Drept Zedechia, care – iată – Pe Iosia, îl are tată, Fiind în Iuda-nscăunat; Și până când a fost luat Ierusalimul – cum se știe – Pentru a fi dus în robie, În luna cinci a anului.


Ei vor intra în acest loc Și-n urmă îi vor pune foc. Vor arde dar, astă cetate Și casele, în ea, aflate. Vor arde-alăturea de ele, Atunci, și casele acele Pe-acoperișul cărora, Tămâie tot mereu – era Adusă-n cinstea Baalilor, Cu jertfa băuturilor, Prin cari poporul – ne-ncetat – A Mea mânie-a ațâțat.


Cel care fost-a împărat În Babilon – fiind chemat Drept Nebucadențar – trimise Porunci în Iuda, prin cari zise Către Nebuzardan, cel care, Peste străjeri era mai mare:


Nebuzardan – acela care, Peste străjeri era mai mare – În Babilon, robi i-a luat Pe cei care au mai scăpat Din oamenii ce se vădeau Că în Ierusalim ședeau, Cu toată rămășița care Țara lui Iuda o mai are.


Oștirile Haldeilor Cari căpetenia străjilor O însoțeau, au dărâmat Zidul ce a înconjurat Ierusalimul; iar apoi,


În anul care se vădea Că e al optsprezecelea An de domnie, așadar – Din ai lui Nebucadențar – De la Ierusalim, apoi, Opt sute și treizeci și doi De inși au trebuit să fie, La Babilon, duși în robie.


Când, trei ani Ioiachim făcea, De când în Iuda-mpărățea, Venit-a Nebucadențar Și a călcat al său hotar. Către Ierusalim plecase Cu oaste, și-l înconjurase, Căci el fusese-acela care, În Babilon, era mai mare.


Dar Daniel a glăsuit, Cu minte și cu judecată, Când căpetenia-nsărcinată Cu prinderea-nțelepților Și-apoi cu omorârea lor, În a lui față a venit, Ca să îl piardă, negreșit. Acel care a căpătat Porunca de la împărat Să îi omoare, se numea Drept Arioc și se vădea A fi mai marele pe care Ceata străjerilor îl are.


„Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Postul pe cari îl țineați voi A patra lună, iar apoi Postul pe care l-ați avut A cincea lună, cel ținut În luna-a șaptea și cu cel Din luna-a zecea, tot la fel, Pentru-a lui Iuda casă are Să se prefacă-n sărbătoare. Acestea toate au să fie Zile de mare bucurie. Dar pacea, tot mereu, să știți – Și adevărul – să iubiți!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa