Ieremia 51:51 - Biblia în versuri 2014

⁵¹ „Iată că noi ne rușinam, Ocara când o auzeam. Adânc, rușinea ne-a pătruns Și fețele ni le-am ascuns, Atuncea când noi am zărit Niște străini că au venit Să intre-n Casa Domnului, În sfântul Său locaș al Lui.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁵¹ Suntem rușinați, căci am auzit insulta. Rușinea ne-a acoperit fețele, pentru că niște străini au intrat în sanctuarele Casei Domnului.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁵¹ „Suntem rușinați, pentru că am auzit cât suntem de ridiculizați și ne-am acoperit fețele din cauza rușinii. Niște străini au intrat în locurile sfinte ale casei lui Iahve.”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁵¹ Ne-am rușinat când am auzit de ocară, de umilirea care ne-a acoperit fața, căci străinii au venit împotriva sanctuarului casei Domnului.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁵¹ Ne rușinam când auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine când au venit niște străini în Sfântul Locaș al Casei Domnului.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁵¹ Suntem rușinați, căci am auzit ocări; rușinea ne‐a acoperit fețele; căci străinii au intrat în locașurile sfințite ale casei Domnului.

Ieremia 51:51 Mawu Ofanana

Psalmi 109:29

Vrăjmașii mei înverșunați Fie-n ocară-nveșmântați. Ca o manta, să-i urmărească Rușinea și să-i învelească!

Psalmi 71:13

Fă să rămână de rușine, Cei care mă pândesc pe mine Și care moartea mi-o doresc! Cei ce pierzarea-mi urmăresc, Mereu să fie rușinați Și de ocară apăsați!

Psalmi 79:1

O, Doamne, iată au venit Mari neamuri și au năvălit În partea Ta de moștenire. S-au adunat de peste fire, Și-au pângărit locașul sfânt. Ierusalimul, la pământ, L-au culcat ele. L-au făcut Morman de pietre. Am văzut

Psalmi 79:12

Vecinilor ce-i avem noi, Doamne, întoarce-le-napoi, De șapte ori, batjocura, Căci pentru Tine ea era!

Psalmi 79:4

Iată că în a noastră țară, Acum ajuns-am de ocară Și de batjocura celor Cari înconjoară-al Tău popor.

Psalmi 89:46

Dar Dumnezeule, cât oare, Te mai ascunzi fără-ncetare? Oare cât timp, a Ta mânie, Ca focul, are să mai fie?

Isaia 13:1

Iată ceea ce-a prorocit Cel cari, Isaia, s-a numit – După cuvântul Domnului – În contra Babilonului. Isaia se vădea cel care, Părinte, pe Amoț, îl are.

Isaia 14:1

Dar Dumnezeu este Cel care, Față de Iacov – milă – are, Pentru că iar, pe Israel, Are să îl aleagă El Și are să îl ducă iară, Ca să îi dea tihnă în țară. Atunci străinii vor veni, Pentru că ei se vor uni Cu a lui Iacov casă mare,

Isaia 21:1

Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.

Isaia 47:1

„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.

Ieremia 14:3

Trimiși de cei mari, la fântână, Cei mici cu vedrele în mână Se duc grăbiți, însă apoi, Vin fără apă înapoi. Vin rușinați și înroșiți Și sunt, pe cap, acoperiți.

Ieremia 25:26

Le-am mai vorbit celor aflați În miazănoapte împărați, Atât celor din depărtare Și-asemenea și celor care În fruntea țărilor erau Și cari aproape se aflau. Am fost la toți cei care sânt Drept împărați pe-acest pământ, Precum și la acela care Fusese, în Șeșac, mai mare.

Ieremia 31:19

Iată, venit-am înapoi Și-n urmă, m-am căit apoi, Iar după ce-am recunoscut Greșelile ce le-am făcut, Mă bat pe pulpe, ne-ncetat, Căci mă simt tare rușinat. Asupră-mi, port ocara grea, Încă din tinerețea mea.”

Ieremia 52:13

El, la Ierusalim, s-a dus Și-a poruncit, foc, de s-a pus, Îndată, Casei Domnului Și casei împăratului, Precum și caselor pe cari, Cetatea le avea, mai mari.

Plângerile 1:10

Asupritorul și-a întins Mâna și astfel a cuprins Tot ceea ce se dovedea Că mai de preț și scump avea. Ba încă, a mai văzut cum, La sfântul său Locaș, acum, Neamuri s-au strâns și-au cutezat, În el apoi să fi intrat, Deși Tu n-ai îngăduit Lucrul acest, ci-ai poruncit Ca să nu intre nimenea Și-n adunarea Ta să stea!

Plângerile 2:20

Uită-te Doamne și privește La ceea ce se săvârșește: Ai mai făcut, oare – cumva – În ăst fel, Tu, la cineva? Când oare, s-a mai întâmplat, Femeile să fi mâncat Până și carnea pruncilor Ce-s rod al pântecelor lor, Pe cari cu drag i-au dezmiermat? Când oare s-a mai întâmplat, Măcelăriți să fie toți – Atât proroci, cât și preoți – Chiar în Locașul sfânt pe care Domnul în astă lume-l are?

Plângerile 5:1

„Aminte să-Ți aduci, de-ndat’, Doamne, de tot ce s-a-ntâmplat! Privește Doamne, către noi, Să vezi ocara noastră-apoi!

Езекиел 24:21

„Să spui casei lui Israel: „Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Locașul Meu cel sfânt, voiesc – Acuma – să îl pângăresc, Căci voi iubiți Locașu-acel. Fala puterii vă e el. Ai voștri fii – și-asemenea Fiicele voastre – vor cădea Sub ascuțișul sabiei, Asemeni vouă fiind ei.”

Езекиел 36:30

Sporesc roadele pomilor Precum și-ale câmpiilor, Căci nu mai vreau să purtați, iară, Prin lume-a foametei ocară.

Езекиел 7:18

Sacii încing mijlocul lor, Iar groaza ce s-a arătat, Pe-ale lor fețe s-a lăsat. Fețele toate-s chinuite Și cu rușine-acoperite, Iar capetele lor, pletoase, Acum ajuns-au a fi rase.

Езекиел 9:7

Domnul, apoi, a cuvântat: Mergeți degrabă și spurcați Întreaga casă! Să intrați, În urmă, pe ale ei porți Și-i umpleți curțile cu morți! Ieșiți!” Atunci, ei au plecat Și în cetate au intrat Și să ucidă-au început, Așa precum li s-a cerut.

Daniel 11:31

O oaste, va trimite el, Spurcând Locașul sfânt astfel Și cetățuia, totodată. Va face, jertfa necurmată Să înceteze și va pune A pustiirii urâciune, În loc. O să se folosească De lingușiri, s-ademenească Pe cei cari, împotrivă, sânt, Căci rupt-au legământul sfânt.

Amos 7:9

‘Nălțimile ce se arată Drept ale lui Isac, pe dată, La pustiesc și – ia aminte – Toate locașurile sfinte Pe cari le are Israel, N-am să le cruț, în nici un fel, Căci le dărâm. Le voi strica Și sabia voi ridica Asupra casei cea în care, Ieroboam este mai mare.”

Miheia 6:16

Căci ei păzesc, necontenit, Ceea ce Omri-a rânduit, Lucrând precum acei pe care Ahab în casa lui îi are, Umblând pe calea tuturor, Ținându-se de sfatul lor. De-aceea – trebuie să știi – De pomină te fac să fii. Cei cari au să te locuiască, Batjocuri au să înghițească, Purtând ocara cea pe care Sărmanul Meu popor o are.”

Miheia 7:10

Lucrul acesta, negreșit, Atuncea când va fi zărit, Pe cea care-i vrăjmașa mea, Rușinea-ndat’ o va umplea Și îmi va zice: „Unde-i oare, Al tău Domn? Unde e Cel care Îți este ție, Dumnezeu?” Încredințat mă aflu eu, Că împlinită-mi voi vedea Dorința mea, față de ea. Eu știu că-n acea vreme are A fi călcată în picioare, La fel precum este călcat Noroiu-n uliță aflat.