Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:43 - Biblia în versuri 2014

43 Cetățile-i, într-un târziu, Ajuns-au toate, un pustiu, Pământ uscat și pustiit, O țară de nelocuit, Un loc pe unde nimenea, Să treacă, nu mai îndrăznea.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

43 Cetățile lui au devenit pustii, un pământ uscat și deșertic, o țară în care nu mai locuiește nimeni și pe unde nu mai trece niciun fiu al omului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

43 Orașele lui vor fi fără locuitori. Vor deveni un pământ fără apă și deșertic. Va fi o țară în care nu va mai locui nimeni și pe unde nu va mai trece niciun om!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

43 Cetățile lui au devenit un pustiu, un pământ uscat și deșert, o țară unde nu locuiește niciun om și prin care nu trece niciun fiu al omului.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

43 Cetățile lui au ajuns un pustiu; un pământ fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

43 Cetățile sale au ajuns o pustie, un pământ sec și o pustietate, un pământ în care nu locuiește niciun om și nici fiu de om nu trece prin el.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:43
12 Mawu Ofanana  

Veniți ca să priviți mereu, Lucrările lui Dumnezeu Și pustiirile pe care El le-a făcut, cu brațu-I tare;


Nimeni nu va mai sta în el, Căci locuit n-o să mai fie. Arabul nu are să vie Să își întindă cortul lui, La poarta Babilonului. Păstorii n-au să se oprească Cu turmele, să poposească Înălțând țarcuri pentru ele, Pe lângă zidurile-acele.


În casele împărătești – Precum și-n curțile domnești – Vor crește tufele de spini, Iar în cetăți, doar mărăcini, Căci locurile de aici Pline-au să fie de urzici Și adăpost al struților Vor fi, și al șacalilor.


Tocmai de-aceea, peste tine – Acum – nenorocirea vine, Fără ca tu să poți vedea Zorile sale. Va cădea Urgia, când nici nu gândești, Și n-ai să poți să o oprești. Prăpădu-apoi te va călca Și n-ai să poți a-l împăca.


Făcând ca țara lui să fie Batjocorită și pustie. Cei cari, prin ea trec, sunt uimiți Și dau din cap, nedumeriți.


Iată că ei n-au întrebat: „Unde e Cel ce ne-a scăpat Cari, de la Egipteni, din țară, Putut-a să ne scoată-afară? Unde e Domnul nostru, care Ne-a însoțit fără-ncetare, Printr-un pământ pustiu, uscat, De gropi umplut și însetat, În care moartea stăpânește Și nici un om nu locuiește?”


„A voastră mamă-i îngrozită Că-i de rușine-acoperită. Aceea care v-a născut, De-o grea rușine s-a umplut. Ea este coada tuturor, A tuturor neamurilor. Ajuns-a un pământ uscat, Din care apa a secat!


Întreg pământu-nspăimântat Se clatină, neîncetat, Pentru că planul Domnului – În contra Babilonului – Se împlinește, negreșit, Iar Babilonul, pustiit Va fi de Domnul. În ăst fel, Nimeni nu va scăpa din el.


Morman de dărmături, astfel, Are ca să ajungă el, O vizuină doar, în care, Culcuș, numai șacalul are, Pentru că nicicând – negreșit – N-o să mai fie locuit. Are s-ajungă o pustie Și de batjocură-o să fie.


Și-apoi să zici în acest fel: „Mărite Doamne, Tu ești Cel Care a spus că, negreșit, Acest loc fi-va nimicit Și că aicea, nimenea Nu va veni ca să mai stea. Nu vor mai sta în acest loc – Nicicând – nici om, nici dobitoc, Căci un pustiu are să fie, De-acum și până-n veșnicie.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa