Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:41 - Biblia în versuri 2014

41 Șeșacul, vai, cum s-a luat! Și vai, ce soartă a-ndurat Atunci când fost-a cucerit Acela care s-a vădit Că a umplut, cu slava lui – Mereu – fața pământului!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

41 Cum a fost cucerit Șeșakul, cum a fost capturat motivul de laudă al întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul un motiv de groază printre națiuni!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 Cum va fi cucerit Șeșacul! Cum va fi capturat motivul de laudă a întregului pământ! Cum va ajunge Babilonul o cauză de teroare printre popoare!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Cum de a fost capturat Șeșác! Cum de a fost luată gloria întregului pământ! Cum a ajuns Babilón un pustiu printre neamuri!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 Cum s-a luat Șeșacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pământul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

41 Cum s‐a luat Șeșacul! Și cum s‐a prins fala întregului pământ! Cum a ajuns Babilonul de groază printre neamuri!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:41
15 Mawu Ofanana  

Iată ce-naltă-i Casa Mea. Atunci cei care-o vor vedea, Vor rămânea încremeniți Și au să fluiere-ngroziți Zicând: „De ce o fi făcut, Domnul, ceea ce am văzut – Acuma – casei ăsteia Și țării, de asemenea?”


Iar Babilonul, negreșit, Are să fie nimicit. El – fala împăraților, Podoabă a Haldeilor – Precum Sodoma și Gomora, Ajunge-va, când va fi ora Mâniei Domnului. Astfel,


Pentru-mpăratul cel pe care, În frunte Babilonu-l are – Atunci, un cântec vei cânta, Cari va cuprinde viața ta: „Iată, asupritorul meu A dispărut. De-al său jug greu – Acuma – m-am eliberat, Iar asuprirea a-ncetat,


Le-am mai vorbit celor aflați În miazănoapte împărați, Atât celor din depărtare Și-asemenea și celor care În fruntea țărilor erau Și cari aproape se aflau. Am fost la toți cei care sânt Drept împărați pe-acest pământ, Precum și la acela care Fusese, în Șeșac, mai mare.


„Ah! Iată cum nu e cruțată Cetatea ‘ceea minunată, Slăvită, care se vădea Că este bucuria mea!”


Vai, cum s-a rupt și s-a sfărmat Ciocanul ce a măcinat Întreg pământul! Negreșit, E Babilonul nimicit, În mijlocul neamurilor Și-al tuturor popoarelor!


De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.”


Morman de dărmături, astfel, Are ca să ajungă el, O vizuină doar, în care, Culcuș, numai șacalul are, Pentru că nicicând – negreșit – N-o să mai fie locuit. Are s-ajungă o pustie Și de batjocură-o să fie.


Aceia care se vădesc Că în ostroave locuiesc, Speriați și-nmărmuriți vor sta Cu toții, din pricina ta, Iar cei care sunt împărați Peste ostroave-ncoronați, Cu părul ridicat vâlvoi, Au să-și simțească, mai apoi, Cum sunt de tremur scuturați Obrajii lor, înspăimântați!


Stăpân ești tu, al tuturor Copiilor oamenilor, Al fiarelor pământului Și-al păsărilor cerului. Tu ești dar, chipul luminat Care din aur e turnat!


Copacu-acela, să știi bine Că te închipuie pe tine. Tu ești cel cari, neîncetat, Ai tot crescut și te-ai ‘nălțat. Atât de mult tu te-ai întins, Încât și cerul l-ai atins Și-n a ta stăpânire sânt Și marginile de pământ.


Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”


De râs veți fi voi, pe pământ, De pomină-n orice popor, Și de batjocura celor Printre cari fi-veți duși, mereu, De către Domnul Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa