Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:35 - Biblia în versuri 2014

35 Dar silnicia-nfăptuită Față de mine – săvârșită Față de carnea-mi sfâșiată – Să se întoarcă, de îndată, Asupra Babilonului” – Zice fiica Sionului. Ierusalimul a vorbit În felu-acesta: „Negreșit, Peste-al Haldeilor popor, Cadă-al meu sânge-n viitor!” –

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Fie ca violența folosită împotriva mea și împotriva rudelor mele să se întoarcă împotriva Babilonului, zice locuitoarea Sionului. Fie ca sângele meu să se răsfrângă asupra locuitorilor Caldeii, zice Ierusalimul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Locuitoarea Sionului zice: «Doresc ca violența folosită împotriva corpului meu să se întoarcă împotriva Babilonului.» Ierusalimul zice: «Vina pentru sângele meu să fie atribuită locuitorilor Caldeii.»”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Violența [făcută] asupra mea și asupra cărnii mele să fie asupra Babilónului, va zice locuitoarea Siónului, și sângele meu să fie asupra locuitorilor din Caldéea, va zice Ierusalímul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Silnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfâșiată să se întoarcă asupra Babilonului”, zice locuitoarea Sionului. „Sângele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeei”, zice Ierusalimul.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

35 Asuprirea mea și carnea mea să fie asupra Babilonului, va zice locuitoarea Sionului. Și: Sângele meu să fie asupra locuitorilor din Haldeea, va zice Ierusalimul.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:35
20 Mawu Ofanana  

Sarai îi zise, obidită, Soțului ei: „Batjocorită Mă aflu eu, în casa ta. Batjocura, asupra ta, Să cadă dar! Roaba ți-am dat, Dar ea, acum când a aflat Că-i grea și că-i la mare preț, Mi-a arătat numai dispreț. De-aceea, Domnul, între mine, Să judece, și între tine!”


„Iată, pe cei nenorociți, Văzutu-i-am din cerul Meu, Cât au ajuns de asupriți, Și cum săracii gem mereu. De-aceea Mă ridic, îndată” – Domnul a zis – „iar Eu voiesc, Pe toți obijduiții – iată – Acuma să îi mântuiesc!”


Căci sângele nevinovat, De către El e răzbunat. De toți aceia care sânt Nenorociți pe-acest pământ, Își amintește, ne-ncetat, Căci al lor strigăt, nu-i uitat.


Atâta timp va fi lăsată Haldeea de a fi prădată, Încât cei ce-au s-o jefuiască Ajunge-vor să obosească. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”


Locuitorilor pe care Țara Haldeilor îi are – Precum și Babilonului Și-asemeni oamenilor lui – Iată, acuma, Eu voiesc, Răsplată, să le dăruiesc, Pentru tot răul cel știut, Sionului, că l-au făcut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Adună răutatea lor, În fața Ta și, tuturor, Fă-le la fel, cum am văzut Că mie însumi mi-ai făcut, Pentru că am păcătuit Și făr’delegi am săvârșit! Iată, suspinurile mele Multe se-arată-a fi și grele. Inima mea s-a-mbolnăvit, De tot ceea ce-a suferit.”


Căci silniciile pe care Le-ai săvârșit, fără-ncetare, Contra Libanului – vezi bine – Se vor întoarce peste tine. De pustiirile pe care Le fac ale pădurii fiare Vei fi-ngrozit și-nspăimântat, Pentru tot sângele vărsat, Precum și-a silniciilor Făcute-n contra tuturor, A silniciei îndreptate Spre țară și către cetate, Sau înspre cei ce se vădesc Cum că în țară locuiesc.


Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.


Cu judecata ce-o rostiți, Cu ce măsură folosiți, La rându-vă veți fi și voi, De alții, judecați. Apoi, Primi-veți, ce-aveți de luat, Precum la alți-ați măsurat.


Că judecata se arată, Fără de milă, cu cel care N-a avut milă și-ndurare. Însă, prin mila dovedită, E judecata, biruită.


Oameni-aceștia au vărsat, Mereu, sângele sfinților, Precum și al prorocilor. Pentru că astfel s-au purtat, Și Tu, acum, sânge le-ai dat Să bea, căci sunt niște nemernici Și de pedeapsa Ta, sunt vrednici.”


„Te bucură cerule-acum, Și voi, apostolii, precum Și voi cei sfinți! Alături lor, Vă bucurați prorocilor! Căci Dumnezeu – cum ați văzut – Dreptate-acuma, v-a făcut Și a adus vremea lăsată, Pentru această judecată.”


Răsplată, dați-i fiecare, Așa cum ea v-a răsplătit! Dați-i acuma, îndoit, Plata, la tot ce ați văzut, La faptele ce le-a făcut. Al ei potir să îl luați Și, îndoit, în el, turnați Tot ce amestecat-a ea, Și dați-i-l apoi, să-l bea!


Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”


De nu, un foc, atunci, să iasă, De la Abimelec din casă, Să-i mistuie pe cei ce sânt Pe al Sihemului pământ, Precum și pe toți cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are! Apoi, de la cei care sânt Pe ai Sihemului pământ – Precum și de la cei pe care, Casa lui Milo-n ea îi are – Să izbucnească un alt foc Și pe Abimelec, pe loc, Să-l mistuiască, negreșit!”


Cruzimea ce-a făcut-o el – Când șaptezeci de fii pe care Casa lui Ierubal îi are Au fost uciși – s-a dovedit Cum că, pedeapsă, și-a primit, Și a căzut sângele lor, Peste-al Sihemului popor Și peste-Abimelec. Îndată,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa