Ieremia 51:30 - Biblia în versuri 2014

³⁰ Vitejii Babilonului Nu luptă. Stau în cetățui. Puterea a sleit în ei Și sunt ca și niște femeii. Cei care sunt vrăjmași ai lor, Foc le-au pus locuințelor, Sfărmând zăvoarele aflate Pe ale lor uși încuiate!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁰ Vitejii Babilonului au încetat lupta; ei rămân în fortărețele lor. Puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Locuințele lor sunt arse și zăvoarele lor sunt sfărâmate.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁰ Luptătorii remarcabili ai Babilonului au încetat lupta. Ei rămân în fortărețele lor. Forța lor s-a uscat; și au ajuns ca niște femei. Locuințele lor sunt arse și zăvoarele lor sunt distruse.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁰ Vitejii Babilónului au încetat să lupte și stau în fortărețe. Li s-a uscat vitejia și au ajuns ca femeile. Au fost aprinse locuințele lui și zăvoarele lui au fost frânte.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁰ Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărâmă zăvoarele!

Traducere Literală Cornilescu 1931

³⁰ Vitejii Babilonului au încetat să se bată. Ei stau în întărituri, le‐a pierit puterea, sunt ca femeile; locuințele lor ard, s‐au rupt zăvoarele lor.

Ieremia 51:30 Mawu Ofanana

Psalmi 107:16

El a zdrobit porți de aramă Și a sfărmat – de bună seamă – Zăvoarele cele-ncuiate Care din fier au fost lucrate.

Psalmi 147:13

El face ca să fie tari Zăvoarele porților mari. Pe ai tăi fii, El îi veghează Mereu și-i binecuvintează.

Psalmi 76:5

Vitejii toți despuiați sânt. Cei inimoși dorm, în pământ, Somnul de veci, căci n-au putut A se-apăra. Cum am văzut,

Isaia 19:16

Ca o femeie o să fie Egiptul, când are să vie Timpul acela. Tremur mare, Îl va-ncerca pe fiecare, Când va vedea asupra lui, Brațul întins al Domnului.

Isaia 47:14

Sunt ca miriștea, ca și locul Pe care îl cuprinde focul. Căci nu sunt ca niște cărbuni, Pe lângă care să te-aduni Atunci când vrei să poposești Cătând un loc, să te-ncălzești.

Ieremia 48:41

Nici Cheriotul n-a scăpat Pentru că și el e luat. Cetățile cele-ntărite Fost-au, cu toate, cucerite, Iar inima străjerilor Din al Moabului popor Este ca a unei femei În ceasul chinurilor ei, Când prinsă-i de dureri pe care Doar vremea facerii le are.

Ieremia 50:15

Din toate părțile apoi, Scoateți un strigăt de război! Ale lui brațe sunt întinse, Iar temeliile-i, cuprinse De-un tremur greu, s-au dărâmat. Ale lui ziduri s-au surpat. Căci răzbunarea Domnului S-a prăvălit asupra lui. Vă răzbunați! Faceți la fel După cum a făcut și el!

Ieremia 51:32

Că trecătorile-s luate, Că au ajuns, de foc, uscate, Bălțile-n care trestia Deasă și mare se vădea, Iar oamenii cei de război Ajuns-au îngroziți apoi.

Ieremia 51:57

Iată dar, ce a cuvântat Acela care-i Împărat, Acela care are Nume De Domn al oștilor: „Anume Am să-i îmbăt pe cei deștepți Care sunt ai lui înțelepți. Am să-i îmbăt și pe cei cari Sunt voievozii lui cei mari, Pe cei ce sunt cârmuitori, Pe toți vitejii luptători, Pe căpeteniile lui Ce sunt capi ai poporului. Vor adormi pentru vecie Și nicicând treji n-au să mai fie.”

Plângerile 2:9

Porțile cele ‘nalte-i sânt, Azi, cufundate în pământ. A rupt zăvoarele acele Care erau puse pe ele. Și împăratul – și cei cari Sunt căpitanii lui cei mari – Sunt printre neamuri risipiți. Nu mai au Lege și lipsiți Sunt de proroci și de vreo știre, Vedenie sau vreo vestire Din partea Domnului Cel Sfânt.

Amos 1:5

Zăvoarele Damascului, Cari străjuiesc porțile lui, Iată, am să le nimicesc. Pe toți cei care locuiesc, Acuma, în Bicat-Aven, Cu cel ce ține-n Bet-Eden Toiagul cel de cârmuire, Îi spulber, cu desăvârșire. La Chir ajunge – negreșit – Poporul Siriei, robit. Așa se va fi întâmplat, Pentru că Domnu-a cuvântat.”

Nahum 3:13

Iată dar că al tău popor E-asemenea femeilor. În a vrăjmașilor tăi cale, Deschise sunt porțile tale, Căci flăcările-au mistuit Zăvoarele ce le-au păzit!

Revelația 18:10

La depărtare doar, vor sta Și, înspre ea, se vor uita, Speriați, ca nu cumva să cadă, Chinului ei, cu toții, pradă. Atât doar au să spună: „Vai! Tu, Babilonule, erai Cetatea cea frumoasă, mare! Erai cetatea cea mai tare! Într-o clipită numai – iată – Ajuns-ai a fi judecată!”