Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:27 - Biblia în versuri 2014

27 „Un steag să înălțați, în vânt, Să fluture peste pământ! Trâmbițe-apoi, să vă luați Și printre neamuri să sunați! În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să vă grăbiți Ca împotrivă-i să-i chemați Pe cei care sunt împărați În țara Araratului, În țara Așcheneazului Și-a Miniului! Să căutați, Capi, peste oaste, s-așezați, Ca peste el să năvălească! În iureș, caii să pornească, Precum lăcustele zbârlite Care pe pradă sunt stârnite!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

27 „Ridicați un steag în țară! Sunați din trâmbiță printre națiuni! Puneți deoparte națiunile împotriva lui! Chemați împotriva lui regatele Araratului, Miniului și Așchenazului. Numiți un comandant împotriva lui! Trimiteți împotriva lui cai, asemenea unui roi de lăcuste.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

27 „Ridicați un steag în țară! Sunați din goarnă printre popoare! Pregătiți popoarele de luptă împotriva lui! Chemați împotriva lui regatele Araratului, Miniului și Așchenazului! Numiți un comandant (care să vină și să lupte) împotriva lui! Trimiteți împotriva lui niște cai care să vină ca un roi de lăcuste!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

27 Înălțați un steag pe pământ, sunați din trâmbiță printre neamuri, puneți deoparte împotriva ei neamuri, faceți să se audă că sunt împotriva ei regatele din Ararát, Miní și Așchenáz! Puneți peste ea conducători, urcați pe cai ca lăcustele devoratoare!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

27 Înălțați un steag pe pământ! Sunați din trâmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului! Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste zbârlite!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

27 Ridicați un steag în țară, sunați din trâmbiță între neamuri, pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, ale Miniului și ale Așchenazului! Puneți împotriva lui o căpetenie. Faceți să înainteze caii ca lăcustele zbârlite!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:27
24 Mawu Ofanana  

Ai lui Iafet. Gomer, copii, Avu pe Așchenaz, Rifat; Apoi Togarma a urmat.


Luna a șaptea a urmat, Din care-n grabă au trecut Șapteșpe zile, când, văzut Fusese vârful munților, Din mijlocul valurilor. Corabia s-a așezat, Ușor, pe munții Ararat, Căci drumul și le-a împlinit.


Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.


Gomer avut-a și el fii: Primii sunt Așchenaz, Rifat Și-apoi Togarma a urmat.


Voi toți cei care locuiți Pe-acest pământ, atenți să fiți Când steagu-n munți se va-nălța Și când suna-va trâmbița!


Pe când era în acel loc, S-a dus la templul lui Nisroc, Să se închine zeului. Ai săi feciori, asupra lui, Cu săbiile-au năvălit. L-au omorât și au fugit Apoi, în țara Ararat, Unde-adăpost au căutat. Primul său fiu era numit Adramalec. El a venit Cu Șarețer și amândoi, Cu săbiile – mai apoi – Pe al lor tată l-au tăiat. În locul lui, ca împărat, Peste-al Asiriei popor, A fost ales un alt fecior, Pe care Sanherib l-avea: Esar-Hadon, el se numea.


Neamuri puternice și mari, Precum și alți împărați tari, Le vor supune și pe ele, Atunci, în timpurile-acele, Căci după cum ele-au lucrat, Răsplată, Eu le voi fi dat.”


„Tăiați pădurea cea bogată, Cari fără capăt se arată!” – A strigat Domnul. „Căci în ea, Copacii sunt asemenea Lăcustelor aflate-n zbor. Ba încă, văd numărul lor Că e mai mare, iar pe toți, De vrei să-i numeri, n-ai să poți!


„De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!


Un neam, din miazănoapte, vine Și împotriva lui se ține. El are să îi pustiască Țara și-o să i-o nimicească, Încât – în urmă – nimenea N-o să mai poată sta în ea: Nici oameni nu au să mai fie, Nici dobitoace n-au să vie, Căci va fugi orice suflare Din țară, căutând scăpare.”


Din țara care e aflată În miazănoapte, curând – iată – Am să ridic și-aduce-voi Mulțimi de neamuri, mai apoi, Asupra Babilonului. Când vor veni-mpotriva lui, Oameni-aceia au să fie Înșiruiți de bătălie. Au să-l lovească și astfel Vor stăpâni ei, peste el. Din felu-n care slobozesc Săgețile, se dovedesc Că sunt războinici iscusiți Care nu sunt obișnuiți A se întoarce înapoi, Cu brațul gol, de la război.


Un steag – degrabă – înălțați! Spre Babilon să-l îndreptați! Ale lui străji, le întăriți Și caraule rânduiți! Curse – în urmă – așezați Și-apoi la pândă, voi să stați! Iată că Domnul a rostit O hotărâre și-a venit Vremea-mplinirii spusei Lui, În contra Babilonului.”


Domnul oștirii a jurat Pe Sine și a cuvântat: „Asemenea lăcustelor, Fi-vor mulțimile celor Cu care Eu te voi umplea – Așa precum e voia Mea – Și împotriva ta, apoi, Vor scoate strigăt de război.”


În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să îi vestiți Pe împărații Mediei, Pe-ai lor cârmuitori, pe cei Cari căpetenii se vădesc Și pe cei care locuiesc În tot cuprinsul țărilor Aflate-n stăpânirea lor!


„Să fugă fiii care vin Din ramura lui Beniamin! Cei din Ierusalim, fugiți, Fugiți și nu vă mai opriți! Cei din Tecoa, să sunați Din trâmbiți și să ridicați – Lângă Bet-Hacherem – un semn! Să faceți precum vă îndemn, Căci de la miazănoapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


Aceste lucruri, le vestiți La neamuri, zicând: „Pregătiți Războiul! Pregătiți-vă Vitejilor! Treziți-vă! Să se apropie, apoi, Toți oamenii cei de război!


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Voi strânge neamurile toate Cari pe pământ vor fi aflate Și spre Ierusalim apoi, Le voi trimite, cu război. Cetatea lui va fi luată De oastea astfel adunată. Casele fi-vor jefuite, Femeile batjocorite Și înrobită, jumătate Are să fie din cetate. Dar va scăpa o rămășiță Din a poporului lui viță.


Cu turmele, ei năvăleau, Asupra țării, când veneau Călări pe ale lor cămile, Cu corturi, ca mai multe zile, Pe-ntinsul ei, să bântuiască Și astfel, să o pustiască. În țară-atuncea când intrau, Ca și lăcustele erau,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa