Ieremia 51:25 - Biblia în versuri 2014

²⁵ „Iată, munte nimicitor” – A zis, cu glas răsunător, Domnul din cer – „ia seama bine, Căci am necaz mare pe tine! Pe tine care te vădeai Că tot pământu-l nimiceai! Spre tine, mâna-Mi voi întinde, Iar brațul Meu te va cuprinde Și de pe-naltul stâncilor, În hăul de la poala lor, Ajunge-vei a fi împins, Căci te voi face-un munte-aprins.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁵ „Iată, sunt împotriva ta, munte distrugător, care distrugeai întregul pământ“, zice Domnul. „Îmi voi întinde mâna împotriva ta, te voi rostogoli de pe stânci și te voi preface într-un munte aprins.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁵ Iahve zice: „Munte distrugător care devastai întregul pământ, să știi că sunt împotriva ta. Îmi voi întinde mâna împotriva ta. Te voi rostogoli de pe stânci și te voi transforma într-un munte aprins.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁵ Iată, eu sunt împotriva ta, munte nimicitor – oracolul Domnului –, tu care voiai să nimicești tot pământul: mi-am întins mâna împotriva ta, te voi răsturna de pe stânci și te voi face un munte ars.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁵ „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor”, zice Domnul, „pe tine, care nimiceai tot pământul! Îmi voi întinde mâna peste tine, te voi prăvăli de la înălțimea stâncilor și te voi preface într-un munte aprins.

Traducere Literală Cornilescu 1931

²⁵ Iată, sunt împotriva ta, munte nimicitor, zice Domnul, care nimicești tot pământul. Îmi voi întinde mâna împotriva ta și te voi prăvăli de pe stânci și te voi face un munte ars.

Ieremia 51:25 Mawu Ofanana

Geneza 11:4

„Haideți, cetate să zidim, Și-un turn cari cerul să-l învingă, Cu al său vârf, să îl atingă” – S-au îndemnat – „s-avem un nume, Să nu fim risipiți în lume!”

Psalmi 138:7

În strâmtorare când sunt eu, Mă-nviorează Dumnezeu. Tu Îți întinzi mâna spre cei Cari se vădesc dușmani ai mei, Iar dreapta Ta mă întărește Și mântuire-mi dăruiește.

Isaia 13:2

Pe-un munte gol, să ridicați Un steag și să vă înălțați Glasul, făcând semne din mână, Celor cari trebuie să vină La poarta-asupritorilor!

Ieremia 25:12

Dar după ce vor fi-mpliniți Cei șaptezeci de ani, să știți Că Eu, pe cel care-i pe tron, Drept împărat în Babilon, Am să îl pedepsesc. La fel, Se va-ntâmpla cu neamu-acel Care acolo e aflat. Pe toți îi pedepsesc de-ndat’, Pentru nelegiuirea lor. Apoi, țara Haldeilor, O voi preface în ruină.

Ieremia 25:9

Asupră-vă le-aduc pe toate Popoarele ce sunt aflate În miazănoapte. Așadar, Trimit la Nebucadențar, La robul Meu care, pe tron, E așezat în Babilon Și-i spun, încoace, să pornească Și astfel să vă nimicească. Vreau, prefăcută ca să fie Cetatea voastră, în pustie. Ruină fi-va, negreșit, Bună doar de batjocorit.

Ieremia 50:25

Domnul deschis-a casa-n care Armele-Și ține la păstrare, Scoțând arma mâniei Lui. Asta-i lucrarea Domnului, A Celui ce-i stăpânitor Și Dumnezeu al oștilor, Lucrare care s-a făcut În al Haldeilor ținut.”

Ieremia 50:31

„Iată că am necaz pe tine!” – Zisese Domnul cari, mereu, E al oștirii Dumnezeu. „Iată că ziua a sosit, În care fi-vei pedepsit!

Ieremia 51:53

Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”

Ieremia 51:58

Domnul oștirii a vorbit: „Zidul cel larg și întărit, Al Babilonului, de-ndat’, Are să fie dărâmat, Iar ‘naltele porți ale lui Vor cădea pradă focului. ‘Geaba popoarele muncesc, Iar neamuri, pentru foc, trudesc!”

Ieremia 51:7

Potir de aur s-a vădit Tot Babilonul, negreșit, În mâna Domnului. Astfel, Popoarele-au băut din el, Din al său vin. S-au îmbătat Și-o nebunie s-a lăsat Peste popoarele ce sânt Pe fața-ntregului pământ.

Daniel 4:30

Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”

Zaharia 4:7

„Dar cine ești tu, munte mare? Cine ești tu, să fii în stare Să stai în față la acel Care-i chemat Zorobabel? Iată dar, ceea ce-ți voi face: Într-un loc șes, te voi preface. Căci piatra cea mai însemnată, Pe Templu fi-va așezată, De el, în strigătele care Vor cere pentru ea-ndurare!”

2 Petru 3:10

Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.

Revelația 8:8

Al doilea înger a sunat Din trâmbiță, și-am observat Ceva, ca și un munte mare, De foc, că se aruncă-n mare. A treia parte – am văzut – Din apa ei, că s-a făcut Ca sângele și, negreșit,