Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:21 - Biblia în versuri 2014

21 Iată, prin tine-am sfărâmat Și cal și călăreț, de-odat’.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Cu tine zdrobesc calul și călărețul. Cu tine zdrobesc carul și conducătorul lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Cu tine strivesc calul și călărețul! Cu tine distrug carul și pe conducătorul lui!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Cu tine am zdrobit calul și călărețul, cu tine am zdrobit carul și călărețul.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Prin tine am sfărâmat pe cal și pe călărețul lui;

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

21 Și prin tine voi sfărâma calul și pe călărețul său;

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:21
14 Mawu Ofanana  

Războaiale, El le-a oprit, Iar liniștea s-a-nstăpânit Până la margini de pământ. Arcuri și suliți – câte sânt – Le-a sfărâmat și-a ars apoi, Și carele pentru război.


Când i-a mustrat Acel pe care, Iacov, drept Dumnezeu, Îl are, Și cai și călăreți – de-ndat’ –


Moise și tot poporul lui, Cântară-un cântec Domnului. Ei ziseră: „Lui Dumnezeu, Avem să Îi cântăm, mereu, Căci slava, El Și-a arătat: Apele mări-a revărsat, Înecând cal și călăreț.


Maria răspundea astfel, Copiilor lui Israel: „Lui Dumnezeu, neîncetat Cântați-I, căci Și-a arătat Slava, și-a năpustit, în mare, Și cai și călăreți și care.”


El, oastea Faraonului Și-ntreg convoiul său de care, Le-a prins și le-a zvârlit în mare. Toți călăreții – încercați, Aleși, destoinici – înecați Au fost, de-a Mării Roșii ape. Nici unul n-a putut să scape,


Așa vorbește Domnul, care A scos oștiri – cu cai și care, Cu mulți viteji – și i-a culcat Pe toți, în urmă, de îndat’, Când i-a zdrobit cu mic cu mare, Stinși ca un muc de lumânare:


Apoi, voi pune sabia Ca împotrivă să le stea Și visteriilor menite Ca să ajungă jefuite!


La masa Mea, vă așezați! Veniți, ca să vă săturați De carnea călăreților Și de cea a vitejilor, De carnea cailor apoi Și-a oamenilor de război!” – Zice Acel care, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu.


„Când acea zi are să vie” – Domnul a zis – „îți nimicesc Caii și carele-ți zdrobesc.


„Ascultă și ia seama bine! Mare necaz am Eu, pe tine!” – A zis, cu glas răsunător, Cel care-i Domn al oștilor. „În fum am să prefac apoi, Carele tale de război Și pradă îi dau sabiei, Pe ai tăi mândri pui de lei. Prada, în țară adunată, Am să ți-o spulber dintr-odată, Iar glasul solilor tăi mulți, Nicicând nu ai să-l mai asculți.”


Iar scaunele de domnie Înlăturate au să fie. Îi nimicesc pe cei aflați, Peste popoare, împărați. Răstorn carele de război Cu cei ce urcă-n ele-apoi. Caii și călăreții lor, Pe fețele câmpiilor, Am să-i trântesc. Ei vor cădea Și-i va ucide sabia, Căci se vor bate între ei, Pierind toți călăreți-acei.


Asemenea vitejilor Care zdrobesc sub pașii lor Noroiu-n ulițe aflat, Vor fi cu toți, căci ne-ncetat, Domnul cu ei are să fie Și-i va-nsoți în bătălie. Toți călăreții încercați Au să rămână rușinați.


În acea zi – fără-ndoială – Lovesc caii cu amețeală, Iar cu turbare îi lovesc Pe cei care îi călăresc. Peste-a lui Iuda casă, Eu, Deschiși, Îmi țin ochii, mereu, Și-arunc orbire cailor Popoarelor neamurilor.


Veniți acum, ca să mâncați! Veniți ca să vă ospătați, Cu carnea împăraților, Cu carnea căpitanilor, Cu carnea celor ce-au luptat Și vitejie-au arătat, Cu carnea celor care sânt Slobozi sau robi, pe-acest pământ, Cu carnea oamenilor cari Sunt mici în lume, sau sunt mari!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa