Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:19 - Biblia în versuri 2014

19 Dar nu la fel se dovedește Acela care se vădește Că este partea cea pe care Iacov, în lume doar, o are. Tot ceea ce există, El A întocmit, iar Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștiri-i al Său Nume.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 Dar Dumnezeu, partea de moștenire a lui Iacov, nu este precum aceștia, căci El este Cel Ce a creat totul, chiar și seminția moștenirii Lui – Domnul Oștirilor este Numele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Dar Cel care aparține lui Iacov, nu este ca aceștia – pentru că El este Creatorul tuturor lucrurilor: chiar și al urmașului moștenirii Lui – și Se numește Iahve, Dumnezeul Armatelor.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Însă nu ca ei este partea lui Iacób, căci [Domnul] este cel care a plăsmuit toate și tribul moștenirii sale: Domnul Sabaót este numele lui.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei, căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor este Numele Lui.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Partea lui Iacov nu este ca ele. Căci El este cel ce a întocmit toate lucrurile și Israel este seminția moștenirii lui: numele lui este Domnul oștirilor.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:19
19 Mawu Ofanana  

Al nostru Domn și Dumnezeu Este în ceruri, tot mereu, Făcând după a Lui voință, Precum crede de cuviință.


Domnul, pe Iacov, l-a cules Și pe Israel l-a ales Pentru ca el, al Lui să fie, De-acum și până-n veșnicie.


Numele lor, căci Dumnezeu E partea și paharul meu. Doamne, ești moștenirea mea Și sorțiul care-l voi avea.


Ferice de poporul care, Drept Dumnezeu, pe Domnu-l are! Ferice dar, poporului Cari este moștenirea Lui!


Chiar dacă mi se prăpădesc Carnea și inima, la fel, Eu și atunci nădăjduiesc În Dumnezeu, pentru că El Îmi este stâncă, ne-ncetat, Și-mi întărește slaba-mi fire; De rele, eu sunt apărat, Căci El îmi este moștenire.


Arată-Te-ngăduitor Și-aminte ia, la ăst popor, Pe care Tu l-ai câștigat, Pe care l-ai răscumpărat – După cum ai găsit cu cale – Ca semn al seminției Tale Și-al moștenirii Tale-apoi! Doamne să-Ți amintești de noi, De muntele Sionului, Unde-a fost Casa Domnului.


„Al nostru Răscumpărător Se cheamă Domnul oștilor. Apoi, Sfântul lui Israel Mai e numit, în lume, El.”


Încât să-L uiți pe Domnul care A-ntemeiat pământ și mare, Care – pe tine – te-a făcut Și cerurile le-a țesut? De ce să tremuri, îngrozit, În fața celui dovedit Că umblă să te asuprească, Voind ca să te nimicească? Unde-i mânia cea pe care, Asupritorul tău o are?


Dar El e Cel care-a putut, Pământul să îl fi făcut – Precum a fost a Lui plăcere – Numai prin marea Sa putere. A-ntins înaltul cerului, Doar prin înțelepciunea Lui. Pricepere a arătat, Când lumea a întemeiat.


Însă Acela care – iată – Parte-a lui Iacov Se arată, Nu este-asemenea cu cei Care se cheamă dumnezei, Căci totul e-ntocmit de El Și-ntreg poporul Israel E moștenirea Lui, în lume. Domnul oștirii e-al Său Nume.”


„Așa vorbește Domnul care Va împlini astă lucrare, Acela care o urzește Și care o înfăptuiește, Al cărui Nume e vestit Căci, „Domnul”, El este numit:


„Pentru că voi vă veseleați Necontenit, când jefuiați Tot ceea ce se dovedea Că este moștenirea Mea! Ca o juncană, voi săreați, Mereu, în iarbă! Nechezați Asemeni unor armăsari Ce se vădeau focoși și tari!”


Însă al lor Răzbunător – Numit Domn al oștirilor – Este puternic și-o să vină Să apere a lor pricină. El are să aducă iară, Vremea odihnei, peste țară, Iar cei în Babilon aflați Vor tremura, înspăimântați.”


Iată că nu sunt părăsiți Nici Iuda și nici Israel, De Dumnezeul lor, de Cel Cari este Domn al oștilor. Iată, țara Haldeilor E plină de nelegiuire Și e-ndreptată a ei fire În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are.


„Domnul e moștenirea mea, De care, parte, voi avea” – Zice, acum, sufletul meu, Îmbărbătându-se mereu. De-aceea eu nădăjduiesc În El, mereu, și mă-ntăresc.


Pentru că partea Domnului Este acest popor al Lui. Din Iacov, este neamu-acel, Pe care-l moștenește El.


Voi, însă, sunteți socotiți, Drept o aleasă seminție, O-mpărătească preoție; Sunteți un neam de oameni, sfânt, Poporul cari, de pe pământ, Chiar Dumnezeu l-a câștigat, Să fie-al Lui, neîncetat. Mereu, voi trebuie să știți, Ca lumi-ntregi să îi vestiți, De lucrurile minunate, Pe care, să le facă, poate, Acela care v-a chemat, Din hăul cel întunecat – Din bezna cea de spaime plină – La minunata Sa lumină;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa