Ieremia 51:16 - Biblia în versuri 2014

¹⁶ La glasul Lui, urlă speriate Și apele în cer aflate. De către El, ridicați sânt Norii, din margini de pământ. El face ploaia să pornească Și fulgerele să se nască. În urmă, din cămara Lui, Scoate suflarea vântului.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁶ La auzirea glasului Lui, urlă apele din ceruri. El înalță norii de la marginile pământului, trimite fulgerele și ploaia și scoate vântul din cămările Lui.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁶ Când se aude vocea Lui, urlă apele din cer. El ridică norii de la marginile pământului. Trimite fulgerele și ploaia; și scoate vântul din camerele Lui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁶ Când dă drumul glasului său, e un vuiet de ape în ceruri; face să urce negura de la marginile pământului, el face fulgerele pentru ploaie și face să iasă vântul din vistieriile sale.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁶ De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii de la marginile pământului, dă naștere la fulgere și ploaie și scoate vântul din cămările lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹⁶ La sunetul glasului său este un vuiet de ape în ceruri și el ridică nori de la marginea pământului; el face fulgerele pentru ploaie și scoate vântul din vistieriile sale.

Ieremia 51:16 Mawu Ofanana

Geneza 8:1

Când Domnu-aminte Și-a adus, De Noe și de tot ce-a pus Cu el, în arcă, a lăsat Un vânt, să sufle, ne-ncetat. Pe cer, norii s-au risipit, Iar apele s-au potolit.

Iov 37:13

El îi preface-ntr-o nuia, Lovind pământu-apoi, cu ea, Sau dimpotrivă, într-un semn Al dragostei Lui. Te îndemn

Iov 38:22

Privirea-ți a putut să vadă Cămara-n care e zăpadă? Sau cea în care-am așezat Bobul de grindină, păstrat

Iov 40:9

Ai tu un braț ca și al Meu Și glas de tunet, cum am Eu?

Psalmi 104:7

Tu, însă, ai amenințat Apa care s-a-nspăimântat. De al Tău tunet s-a-ngrozit Și-n mare grabă a fugit,

Psalmi 135:7

Domnul înalță nori și-apoi, Aduce fulgere și ploi, Iar din a Lui cămară, știe Să scoată vânt și vijelie.

Psalmi 147:18

Frigului Său? Al Lui Cuvânt Topește gheața, pe pământ. Curg apele pământului, Când se pornește vântul Lui.

Psalmi 18:13

Domnul, în ceruri, a tunat. Cel Prea Înalt Și-a înălțat Glasul, cu grindină și foc.

Psalmi 46:6

Iată că neamurile toate, Necontenit, sunt frământate Și-n urmă clătinate sânt Domniile de pe pământ. Dar iată, glasul Domnului Răsună, iar de groaza Lui, Întreg pământul se topește Și totu-n jur se prăpădește.

Psalmi 68:33

Cântați Celui ce Se vădește Că peste ceruri călărește! Din înălțimea cerului, Se-aude glasul Domnului.

Psalmi 78:26

Să sufle, El a poruncit, Vântului de la răsărit Și miazăzi, de a plouat

Exodul 10:13

Moise, toiagul, și-a întins Peste-al Egiptului cuprins, Iar Domnul a făcut să bată Un vânt atunci, în țara toată. O zi și-o noapte, a suflat Vântul acel și-a adunat Lăcustele din răsărit. Când zorii zilei s-au ivit,

Exodul 10:19

Atuncea, El a-ndepărtat Toate lăcustele din țară. Un vânt puternic, a pus iară, Să bată-acum, dinspre apus. Acesta a luat pe sus Și-a azvârlit întregul roi, În Marea Roșie apoi, Unde lăcustele pieriră, Căci apele le înghițiră.

Exodul 14:21

Moise, atunci, și-a ridicat Brațul și l-a întins spre mare, Iar Domnu-o puse în mișcare, Prin vântul care a pornit Să sufle, dinspre răsărit. Întreaga noapte, a suflat Vântul, iar marea s-a uscat Și-n două, ea s-a despărțit,

Езекиел 10:5

Când heruvimii au pornit, Al aripilor vâjâit Tare se auzise iară, Până la curtea de afară. Zgomotu-acela îmi părea, Precum că e asemenea, Cu glasul Celui cari, mereu, E-Atotputernic Dumnezeu.

Amos 9:7

„Dar voi – copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Nu-Mi sunteți Mie, cum sunt cei Cari fii sunt, Etiopiei?” – Întreabă Domnul Dumnezeu. „Pe Israel, nu l-am scos Eu, Din al Egiptului ținut, La fel precum am mai făcut Cu Filistenii din Caftor Și cu al Siriei popor Care fusese-n Chir aflat?”

Iona 1:4

Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.

Iona 4:8

Când soarele a răsărit, Un vânt fierbinte s-a pornit, Lovindu-l cu suflarea lui, Pe Iona. Raza soarelui, În creștet, tare, l-a bătut Încât sărmanul a căzut De pe picioare, leșinat, Și-ncet, abia a îngăimat: „Să mor, mai bine îmi doresc, Decât așa să mai trăiesc!”