Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:11 - Biblia în versuri 2014

11 „Săgețile le ascuțiți Și scuturile le gătiți! Domnul i-a ațâțat pe cei Ce-s împărați ai Mediei, Ca să se-ndrepte, cu război, Spre Babilon, căci vrea apoi, Să nimicească-a lui suflare. Este o zi de răzbunare, E răzbunarea Domnului, Din pricina Templului Lui.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Ascuțiți-vă săgețile și umpleți-vă tolbele! Domnul a stârnit duhul regilor Mediei, pentru că planul Lui este să distrugă Babilonul. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 „Ascuțiți-vă săgețile și umpleți-vă tolbele! Iahve a provocat spiritul regilor Mediei – pentru că scopul Lui este să distrugă Babilonul. Aceasta este răzbunarea lui Iahve, răzbunarea pentru templul Său.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Ascuțiți săgețile, luați scuturile! Domnul face să se ridice duhul regilor din Média, pentru că planul său este împotriva Babilónului, ca să-l distrugă. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul său.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațâțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul, căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

11 Ascuțiți săgețile, apucați pavezele! Domnul a deșteptat duhul împăraților mezilor, pentru că gândul său este împotriva Babilonului ca să‐l nimicească. Căci este răzbunarea Domnului, răzbunarea templului său.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:11
39 Mawu Ofanana  

Așa precum a cuvântat, Domnul apoi i-a ridicat, Lui Solomon, aprig vrăjmaș, Ce se vădea a fi urmaș Al neamului de împărați Peste Edom încoronați. Hadad, dușmanul se numea, Iar Solomon slugă-l avea.


Domnu-l aduse pe Rezon, Apoi, vrăjmaș, lui Solomon. Rezon era acela care, Pe Eliada, tată-l are – Pe-acela care a fugit De la al său stăpân, numit Hadadezer, cari împărat, În Țoba, fost-a-ncoronat. (Hadadezer, de bună seamă Că și Hadarezar, se cheamă.)


Atuncea, Domnul Cel pe care Poporul Israel Îl are, Duhul lui Pul, l-a ațâțat, Și pe acela întrupat În Tilgat-Pilneser, cel care Era-n Asiria mai mare. Iar Tilgat-Pilneser, apoi, Cu ei, purtat-a un război, Luându-i robi pe Rubeniți, De-asemenea și pe Gadiți Și jumătate dintre case Din seminția lui Manase. Pe unii, la Halah, i-a dus; Pe alții, în Habor, i-a pus; Uni-au ajuns robi ca să fie, În Hara. Alți, în robie, La apele Gozanului – Din ordinu-mpăratului – Au fost aduși. Ei au rămas Acolo, până-n acest ceas.


În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie, Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir, cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:


În Persia, înscăunat Fusese Cir, drept împărat. În primul său an de domnie, S-a împlinit o prorocie Ce Ieremie o făcuse, Așa după cum Domnul spuse. În acel an, Domnu-a trezit Duhul lui Cir cel ce-a domnit Peste ținutul Perșilor. Atunci, spre știrea tuturor, Cir poruncit-a să se scrie Epistole-n împărăție Și prin viu grai să se vestească Porunca cea împărătească:


Domnul oștiri-o să pornească Și biciul o să-Și învârtească, Lovindu-l pe Asirian, Cum l-a lovit pe Madian – La stânca din Oreb – căci iată, Își va mai ridica o dată Toiagul Său, în largul zării, Peste întreg cuprinsul mării, Așa după cum – în trecut – Și în Egipt a mai făcut.


Un vis grozav m-a răscolit Și multe mi-a descoperit. Asupritorul asuprește, Pustiitorul pustiește. „Elamule, hai, suie-te! Tu, Medio, hai, scoală-te Și împresoară! Am să fac După cum este al Meu plac Și va-nceta oftarea lor” – A zis Domnul oștirilor.


Ei întind masa și se-așează, În timp ce străjile veghează. În jurul mesei, cu toți stau, Mănâncă liniștiți și beau… Însă de-odat’, s-a auzit Un strigăt care-a poruncit: „Sus voievozi, și fiecare Să-și ungă scutul ce îl are!”


Din miazănoapte am sculat Pe cineva și l-am chemat; El vine de la răsărit. Numele Meu, necontenit, Îl cheamă el, călcând apoi Pe voievozi, ca pe noroi. Îi calcă în picioare dar, Cum calcă lutul un olar.


„Așa vorbește Domnu care, Pe Cir, drept uns al său, îl are, De mână-l ia și-l însoțește, Căci să doboare, îl gătește, Mulțimile popoarelor, Iar brâul împăraților Să îl dezlege; să deschidă Porți cari să nu se mai închidă.


Căci Eu sunt Domnul, tot mereu, Și nu este alt Dumnezeu, Pentru că în afara Mea, Nu se mai află nimenea. Eu te-am încins, când nu știai Nimic și nu Mă cunoșteai.


O pasăre de pradă vine – Când chem – din răsărit, la Mine, Să împlinească planul Meu. De vreau, din depărtări chem Eu, Un om care să Mă slujească Și gândul să Mi-l împlinească. Eu sunt Cel care plănuiește, Precum și Cel ce-nfăptuiește.


A trebuit să le vorbesc Și împăraților Zimrei, Elamului și Mediei.


„De luptă, să vă pregătiți, Cu scut și pavăză-ntăriți!


Voi, călăreți, vă înhămați Caii și-apoi încălecați! Vă puneți coifuri lucitoare, Iar sulițele voastre-n soare, Să strălucească, lustruite, Gata de luptă pregătite! Cu platoșele voastre-apoi, Să vă-mbrăcați pentru război!


Vă ridicați voi, cai și cară, Și-n iureș năvăliți în țară! Iasă vitejii ce-i avea Putul și Etiopia, Aceia care dovedesc Că scutul bine-l mânuiesc! Iasă arcașii încercați, Arcașii ce-s în Lud aflați!


Domnul deschis-a casa-n care Armele-Și ține la păstrare, Scoțând arma mâniei Lui. Asta-i lucrarea Domnului, A Celui ce-i stăpânitor Și Dumnezeu al oștilor, Lucrare care s-a făcut În al Haldeilor ținut.”


Un neam, din miazănoapte, vine Și împotriva lui se ține. El are să îi pustiască Țara și-o să i-o nimicească, Încât – în urmă – nimenea N-o să mai poată sta în ea: Nici oameni nu au să mai fie, Nici dobitoace n-au să vie, Căci va fugi orice suflare Din țară, căutând scăpare.”


Să ascultați dar, negreșit, Ce hotărâre a rostit Domnul și planurile Lui În contra Babilonului, Precum și a țării pe care Neamul Haldeilor o are! „Iată, îi voi târî apoi, Asemeni unor slabe oi! Cu-adevărat, îi pedepsesc Și casele le pustiesc.


Din țara care e aflată În miazănoapte, curând – iată – Am să ridic și-aduce-voi Mulțimi de neamuri, mai apoi, Asupra Babilonului. Când vor veni-mpotriva lui, Oameni-aceia au să fie Înșiruiți de bătălie. Au să-l lovească și astfel Vor stăpâni ei, peste el. Din felu-n care slobozesc Săgețile, se dovedesc Că sunt războinici iscusiți Care nu sunt obișnuiți A se întoarce înapoi, Cu brațul gol, de la război.


Un steag – degrabă – înălțați! Spre Babilon să-l îndreptați! Ale lui străji, le întăriți Și caraule rânduiți! Curse – în urmă – așezați Și-apoi la pândă, voi să stați! Iată că Domnul a rostit O hotărâre și-a venit Vremea-mplinirii spusei Lui, În contra Babilonului.”


Locuitorilor pe care Țara Haldeilor îi are – Precum și Babilonului Și-asemeni oamenilor lui – Iată, acuma, Eu voiesc, Răsplată, să le dăruiesc, Pentru tot răul cel știut, Sionului, că l-au făcut. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Dar silnicia-nfăptuită Față de mine – săvârșită Față de carnea-mi sfâșiată – Să se întoarcă, de îndată, Asupra Babilonului” – Zice fiica Sionului. Ierusalimul a vorbit În felu-acesta: „Negreșit, Peste-al Haldeilor popor, Cadă-al meu sânge-n viitor!” –


De-aceea, Domnu-a cuvântat: „Iată, îți voi fi apărat Pricina ta și-apoi, îți spun, Precum că am să te răzbun! Sec marea Babilonului Și voi usca izvorul lui.


Însă în noaptea ‘ceea chiar, Ucis căzut-a Belșațar, Cel care fost-a domnitor Al tuturor Haldeilor.


Săbii să facă fiecare, Din fier de plug, iar din cosoare Vă faceți sulițe apoi. Cel care slab e – între voi – Să se-ntărească, după care Să zică în ăst fel: „Sunt tare!”


Aceste lucruri, le vestiți La neamuri, zicând: „Pregătiți Războiul! Pregătiți-vă Vitejilor! Treziți-vă! Să se apropie, apoi, Toți oamenii cei de război!


În contra voastră, sabia. Voi răzbuna, atunci, prin ea Faptul că nu M-ați ascultat Și legământul Mi-ați călcat. Când, în cetăți, v-adăpostiți, Cu ciumă fi-veți voi loviți Și-n mâinile vrăjmașilor, Dat are-a fi acest popor.


Iată urgia pregătită De către Domnul, hărăzită Popoarelor care, apoi Au să pornească cu război, Către Ierusalim: lovite Ajunge-vor, pe negândite, De o putreziciune mare. Cât încă fi-vor în picioare, Carnea o să le putrezească. Gurile au să se golească Prin putrezirea limbilor; Găvanele ochilor lor, Goale ajunge-vor de-ndat’, Căci ochii se vor fi uscat.


Voi strânge neamurile toate Cari pe pământ vor fi aflate Și spre Ierusalim apoi, Le voi trimite, cu război. Cetatea lui va fi luată De oastea astfel adunată. Casele fi-vor jefuite, Femeile batjocorite Și înrobită, jumătate Are să fie din cetate. Dar va scăpa o rămășiță Din a poporului lui viță.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa