Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 51:1 - Biblia în versuri 2014

1 Așa vorbește Domnul: „Iată, Eu ridica-voi, de îndată, În contra Babilonului Precum și a poporului Haldeu, un vânt nimicitor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 Așa vorbește Domnul: „Iată, voi stârni un vânt distrugător împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor din Leb-Kamai.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 Iahve spune: „Să știți că voi face să apară un spirit al distrugerii care va acționa împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor din Lev-Camai.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 Așa vorbește Domnul: „Iată, eu fac să se ridice împotriva Babilónului și împotriva locuitorilor din Leb-Camái un vânt devastator.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului și împotriva locuitorilor Haldeei un vânt nimicitor.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

1 Așa zice Domnul: Iată, voi scula un vânt nimicitor împotriva Babilonului și împotriva celor ce locuiesc în inima împotrivitorilor mei.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 51:1
23 Mawu Ofanana  

Un duh, în el, cari – mai apoi – Are să-l facă să pornească Spre țara lui. O să primească, O veste și are să piară De sabie, în a lui țară.”


Ah, fiica Babilonului, Sortită ești prăpădului! Ferice fie de acel Care-ți va face rău, la fel Precum tu însuți te-ai purtat, Când robi ai tăi, noi ne-am aflat!


Pentru aceasta, să se știe Că cerul îl voi clătina. Pământul se va legăna, Căci zguduit are să fie Din temelii, de-a Mea mânie. De-a Domnului mânie-aprinsă, Lumea va fi atunci cuprinsă, Pentru că este ziua Lui, Ziua mâniei Domnului.


Mă voi sui, triumfător – Apoi – pe vârful norilor, Și am să fiu la fel și eu, Ca Prea Înaltul Dumnezeu!”


Către pustia mării, iată, E prorocia îndreptată. Precum pornește-o vijelie Din miazăzi, are să vie Și el, din țara-nfricoșată, Trecând pustia neumblată.


„Pogoară-te – degrabă – până Ai să ajungi jos, în țărână, Fiică a Babilonului Și doar lutul pământului Drept așternut – de-acum – să-ți fie, Să nu ai scaun de domnie, Fecioară a Haldeilor; Pentru că-n fața tuturor, Nu vei mai fi bine văzută, Drept subțirică și plăcută.


Iată, furtuna Domnului Se iscă la cuvântul Lui. Când vijelia se stârnește, Urgia Lui se năpustește Și cade peste toți cei răi, Cari se vădesc dușmani ai Săi!


Iar cele patru vânturi, iată, Asupra lui au să se-abată, Din cele patru părți pe care Cerul cel necuprins le are. În vânt, am să îi risipesc Pe cei care îl locuiesc Și nu va fi nici un popor Să nu aibă fugari de-ai lor, Cari din Elam să fi venit, Ca adăpost să fi găsit.


„În contra țării – dovedită, De două ori, drept răzvrătită – Te suie și o pedepsește! Fără zăbavă, urmărește Pe toți, să îi măcelărești, Ca astfel să îi nimicești! Să împlinești dar, negreșit, Tot ceea ce ți-am poruncit!


O cursă-n cale ți-am întins Și fără să te-aștepți, te-ai prins Tu, Babilonule, în ea, Căci ai căzut în cursa Mea!” „Ai fost ajuns și apucat, Pentru că tu ai cutezat Ca împotriva Domnului Să lupți, stârnind mânia Lui.


Pe-arcași, degrabă, să-i chemați! Veniți voi cei ce încordați Arcul și stați în jurul lui – În jurul Babilonului – Să nu scape nimeni, din el! Să-l răsplătiți și voi, la fel Cu faptele ce le-a făcut! Căci după cum este știut, El, cutezanță, a vădit, Astfel încât s-a semețit Față de Domnul, de Acel Cari Sfânt îi e, lui Israel!”


Al nostru Domn a zis astfel: „Fiii ieșiți din Israel Și cei din Iuda sunt luați Și împreună-s apăsați. Aceia cari îi înrobesc I-au prins și nu-i mai slobozesc.


Din țara care e aflată În miazănoapte, curând – iată – Am să ridic și-aduce-voi Mulțimi de neamuri, mai apoi, Asupra Babilonului. Când vor veni-mpotriva lui, Oameni-aceia au să fie Înșiruiți de bătălie. Au să-l lovească și astfel Vor stăpâni ei, peste el. Din felu-n care slobozesc Săgețile, se dovedesc Că sunt războinici iscusiți Care nu sunt obișnuiți A se întoarce înapoi, Cu brațul gol, de la război.


Chiar dacă Babilonul are Până la ceruri ca să zboare, Chiar dacă cetățuia lui Atinge-naltul cerului Încât în ea nu va putea Ca să pătrundă nimenea, Și-atuncea el va fi lovit, Pentru că am să îi trimit Pustiitorul” – Domnul zice – „Și îl voi face ca să pice…”


În urmă, Ieremia scrise, În carte, tot ceea ce zise De soarta Babilonului Și de nenorocirea lui.


Dar mâinile au înhățat-o, Au smuls-o și au aruncat-o, Jos, pe pământ. Când a venit Vântul cel de la răsărit, Îndată roada i-a uscat, Iar flăcările au mâncat Puternicele ei mlădițe Și-au nimicit ale ei vițe.


Oricât e Efraim de tare Și-oricât de roditor el pare În mijlocul fraților lui, Tot vântul răsăritului, Asupra sa, are să vie, Căci stârnit fi-va din pustie, De către Domnul. Acel vânt Va trece peste-al său pământ. Izvoarele, îi va usca; Fântânile, îi va seca. Apoi, vasele-acelea care Sunt mai de preț și el le are Ținute bine-n visterie, De jaf ajunge-vor să fie.


Într-o cetate, cineva, Cu trâmbița, făr’ a speria Poporul ce se află-n ea? Sau în cetate, peste fire, Se lasă vreo nenorocire Pe care să n-o fi făcut Domnul și să n-o fi știut?


Iată, cuvântul Domnului – Cuvântul Celuia pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are – De sus venit-a și a zis: „El, după slavă, m-a trimis, La neamurile cele care V-au jefuit fără-ncetare. Căci iată, cel care de voi Se-atinge, se-atinge apoi, Chiar de lumina Domnului, Se-atinge chiar de ochii Lui.


El, la pământ, s-a prăbușit Și-apoi, un glas, a auzit: „Saul, de ce Mă prigonești?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa