Ieremia 50:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Mâncat a fost poporul Meu, De cei ce-l întâlneau, mereu. Dușmanii lui au zis apoi: „Nevinovați, ne aflăm noi, Ci vinovați sunt – negreșit – Doar ei, căci au păcătuit Mereu, în contra Domnului Și-a sfântului Locaș al Lui, Acela cari, pe-ntinsul firii, Lăcaș e al neprihănirii. Păcatele poporului Sunt împotriva Domnului Care-i Nădejdea ce-o aveau Părinții lui, pe când trăiau.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Toți cei ce le găseau le devorau. Dușmanii lor ziceau: «Noi nu suntem vinovați, căci ele au păcătuit împotriva Domnului, Staulul dreptății, împotriva Domnului, Speranța strămoșilor lor».

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Toți cei care le găseau, le mâncau. Dușmanii lor ziceau: ‘Noi nu suntem vinovați pentru că ele au păcătuit împotriva lui Iahve care este staulul dreptății. Ei sunt cei care au păcătuit împotriva lui Iahve – împotriva Celui care a fost speranța strămoșilor lor.’

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Toți cei care îi găseau îi devorau, iar adversarii lor ziceau: «Nu suntem vinovați, pentru că ei au păcătuit împotriva Domnului. Domnul este locuința dreptății și speranța părinților lor».

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Toți cei ce-i găseau îi mâncau și vrăjmașii lor ziceau: ‘Noi nu suntem vinovați, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinților lor.’

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁷ Toți câți i‐au găsit i‐au mâncat și potrivnicii lor au zis: Nu suntem vinovați, căci au păcătuit împotriva Domnului, locuința dreptății, împotriva Domnului, nădejdea părinților lor.

Ieremia 50:7 Mawu Ofanana

Psalmi 71:5

Tu Doamne ești nădejdea mea. În Tine-mi pun încrederea, Încă din anii tinereții Și până la sfârșitul vieții.

Psalmi 79:7

Iacov de ele-i îngrozit Și-al său locaș e pustiit.

Psalmi 90:1

Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.

Psalmi 91:1

Cel care este ocrotit De Cel Prea-Nalt și-Atotputernic, Cel ce odihnă a găsit La umbra Celui cari e veșnic,

Isaia 47:6

Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.

Isaia 56:9

„Veniți voi, fiarelor, cu toate, În câmpuri sau păduri, aflate! Degrabă să vă adunați! Veniți! Veniți ca să mâncați!

Isaia 9:12

Căci Domnul îi va fi stârnit Pe Sirieni, în răsărit, Iar după-aceea – cum a spus – Pe Filistenii din apus. Aceștia îl vor ataca Pe Israel și-l vor mânca. Însă mânia Domnului Nu este stinsă. Brațul Lui Este de furie cuprins, Pentru că încă e întins,

Ieremia 10:25

Varsă urgia Ta cea mare Doar peste neamurile care Nu Te cunosc și peste lume Căci ea nu cheamă al Tău Nume. Aceste neamuri îl topesc Pe Iacov și îl nimicesc. Ele îi înghițesc ființa Și îi dărâmă locuința.”

Ieremia 14:8

Tu ești nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are. Tu ești Mântuitorul lui, În vremile necazului. De ce să fii străin în țară, Ca și străinul de afară Ce-i călător și-n țară-a stat Numai atât cât a-nnoptat?

Ieremia 17:13

Doamne, nădejdea cea pe care Neamul lui Israel o are! Cei ce Te părăsesc pe Tine Acoperiți sunt, de rușine.” „Cei care, de la Mine, cată – Necontenit – să se abată, Scriși au să fie, pe pământ, Că-L părăsesc pe Domnul Sfânt, Pe Cel care – din veșnicie – Este izvor de apă vie.”

Ieremia 2:3

Atunci, întregul Israel Era cu Dumnezeu, căci el, Lui îi fusese închinat Fiind mereu asemănat Cu roadele dintâi luate Din țarinile-mbelșugate. Cei cari din ele se-nfruptau De-ndată vinovați erau Și-apoi venea asupra lor, Valul nenorocirilor.”

Ieremia 31:23

„Domnul oștirilor – Acel Ce-i Dumnezeu în Israel – A zis: „Iată, la Iuda-n țară, Curând o să se spună iară, Când voi aduce înapoi Pe toți ai săi prinși de război: „Domnul, asupră-ți, să vegheze Și să te binecuvinteze Pe tine, locul sfânt în care Neprihănirea, cuib, își are, Pe tine cari ești munte sfânt!”

Ieremia 33:15

Căci o Odraslă o să iasă, Atunci, din a lui David casă. Neprihănită va fi Ea Și-n felu-acesta, va putea, Dreptatea să o-nfăptuiască Și judecata s-o-mplinească.

Ieremia 33:16

Atuncea Iuda – negreșit – Are să fie mântuit. Ierusalimul va putea, Parte de liniște-a avea Și-l vor numi, în țara voastră, „Domnul, neprihănirea noastră”.

Ieremia 5:17

Ei au să vină, pe furiș. Mânca-vor al tău seceriș Și pâinea ta și-ai tăi copii: Îți vor mânca fiice și fii. Au să-ți mănânce oi și boi, Smochini și via ta. Apoi, Prin ascuțișul sabiei, Cetățile-ți vor trece ei, Căci au să-ți fie nimicite Cetățile cele-ntărite De care mult te mai mândreai Și-n care-ncredrea-ți puneai.

Ieremia 50:14

La Babilon vă adunați Și-n linie vă înșirați, Pentru bătaie pregătiți Voi, toți arcașii cei vestiți. La Babilon vă adunați Și arcurile vă-ncordați! Săgeți, nu economisiți, Asupra lui, când le zvârliți, Căci împotriva Domnului E îndreptat păcatul lui!

Ieremia 50:17

Precum o oaie rătăcită Care, de lei, a fost gonită, E Israel. A fost mâncat – Întâi – de cel înscăunat Peste Asiria și iată Că ultimul ce se arată E Nebucadențar, cel care În Babilon e cel mai mare. El este cel care-a venit Și-ale lui oase le-a zdrobit.”

Ieremia 50:33

Al nostru Domn a zis astfel: „Fiii ieșiți din Israel Și cei din Iuda sunt luați Și împreună-s apăsați. Aceia cari îi înrobesc I-au prins și nu-i mai slobozesc.

Езекиел 34:5

Ele, atunci, s-au risipit, Căci nimeni nu le-a păstorit. Ajuns-au pradă fiarelor – Pradă sălbăticiunilor Cari de pe câmpuri au venit – Și-n acest fel, s-au risipit.

Езекиел 35:12

Tu însă ști-vei – negreșit – Că Eu, Domnul, am auzit Batjocura ce ai rostit-o Pe care tu ai azvârlit-o, Spre marii munți din Israel, Când ai vorbit, în acest fel: „Sunt pustiiți, lăsați să cadă În ale noastre mâini, drept pradă!”

Daniel 9:16

Doamne, în marea-Ți îndurare, Abate-a Ta mânie mare Și-urgia care a lovit Ierusalimul și-a venit Asupra muntelui Tău sfânt. Păcatele multe ne sânt. Din pricina păcatelor Și a nelegiuirilor Pe cari părinții le-au făcut, Ierusalimul a căzut Și-al Tău popor e de ocară Printre cei cari îl înconjoară.

Daniel 9:6

De-ai Tăi proroci, n-am ascultat Când au venit și-au cuvântat În al Tău Nume, celor cari Peste popor erau mai mari – Adică împăraților, Precum și căpitanilor Și-asemeni și celor pe care, Al nostru neam, părinți, îi are. N-am ascultat când – negreșit – Prorocii, nouă, ne-au vorbit.

Zaharia 1:15

Cum că mânia-Mi se abate Peste popoarele-ngâmfate. Căci Eu puțin M-am mâniat, Dar ele-apoi M-au ajutat Ca să Mă mânii peste fire Și să stârnesc nenorocire.

Zaharia 11:5

Aceia cari le-au cumpărat, Le taie și se dovedesc Că nici o vină nu simțesc. Cel ce le vinde-a cuvântat: „Să fie binecuvântat Domnul, căci după cum voiesc – Acuma – mă îmbogățesc!” Acei pe cari păstori îi are Turma de oi, nu au cruțare Față de turma oilor Încredințată-n mâna lor.

1 Timotei 1:1

„Pavel, chemat să fie pus, Apostol, în Hristos Iisus – Precum voit-a Dumnezeu, Mântuitorul nost’, mereu, Și Domnul nost’, Hristos Iisus, Nădejdea noastră, cea de sus –