Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 50:5 - Biblia în versuri 2014

5 Vor întreba de drumul care Duce-n Sion și fiecare, Spre el, apoi, o să privească Și-n acest fel au să vorbească: „Veniți, ca să ne alipim De Domnul și ai Lui să fim! Un legământ să facem noi, Ce va fi veșnic, mai apoi, Și-n felu-acesta, niciodat’, El nu mai poate-a fi uitat!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 Vor întreba care este drumul Sionului și își vor întoarce privirile spre el. Vor veni și se vor alipi de Domnul printr-un legământ veșnic, care nu va fi uitat niciodată!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Vor întreba care este drumul Sionului și își vor întoarce privirile spre el. Vor veni și se vor atașa de Iahve printr-un legământ etern care nu va fi uitat niciodată!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Vor întreba de Sión cu fețele într-acolo: «Veniți să ne lipim de Domnul cu o alianță veșnică ce nu se va uita!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el și vor zice: ‘Veniți să ne alipim de Domnul printr-un legământ veșnic, care să nu fie uitat niciodată!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

5 Vor întreba de calea Sionului cu fețele într‐acolo, zicând: Veniți și să ne lipim de Domnul cu un legământ veșnic care nu se va uita.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 50:5
26 Mawu Ofanana  

Și tine – și sămânța ta – Ăst legământ, în veci, va sta. Astfel – conform puterii sale – Eu, ție și sămânței tale, Vă voi fi Dumnezeu, în veci!


Chiar dacă nu-i asemenea – În a Lui față – casa mea, Totuși, cu mine, a făcut Un legământ, veșnic ținut, Care a fost tare zidit Și-n toate, bine întărit. Nu o să facă Domnul, oare, Din ei – în urmă – a răsare Tot ceea ce, neîndoios, Are să fie de folos Ca bucurie să îmi dea, Lucrând spre mântuirea mea?


„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când, legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor, Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine –Să mă omoare și pe mine!”


„O râvnă mare mă pătrunse, Pentru cuvântul Domnului. Toți oamenii poporului Lui Israel s-au purtat rău, Atunci când legământul Tău, L-au părăsit. Eu am văzut Altarele ce le-ai avut. Pe toate, ei le-au doborât, Iar pe proroci i-au omorât, Cu sabia. Din rândul lor Rămas-am eu, și-acest popor Cată mereu – precum văd bine – Să mă omoare și pe mine!”


Merg, din putere în putere, Oameni-acești, iar când se cere, Vor sta în fața Domnului, Pe muntele Sionului.


O cale o să se croiască, Acolo, și-o să se numească Drept „Calea sfântă”. Nimenea Nu va putea trece pe ea, Dacă cumva e necurat, Căci acest drum s-a arătat Pentru cei sfinți. Aceia care Vor apuca astă cărare, Chiar dacă minte nu vădesc, Totuși, ei nu se rătăcesc.


Luați aminte și veniți La Mine, căci o să trăiți! Iată că am să-nchei apoi, Un legământ veșnic, cu voi, Pentru ca astfel să-ntăresc Toată-ndurarea ce-o vădesc Față de casa cea pe care, David urmașă-n lume-o are.


Iuda va fi cu Israel Și împreună vor veni, Din nord, pentru a stăpâni Țara care fusese dată Pentru ai lor părinți, odată.


„Semne să îți așezi pe drum Și stâlpi să îți înalți acum. Ia seama dar, neîncetat, La drumul care l-ai urmat… Te-ntoarce tu, fiica pe care, Neamul lui Israel o are! Vino și locuiește iară, Cetățile din a ta țară!


Are să vină ziua când Străjerii vor porni, strigând, Prin muntele lui Efraim: „Hai, în Sion să ne suim, La Cel care este mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu!


Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.


„Așa vorbește Dumnezeu: „Un sfat, voiesc să vă dau Eu: Ieșiți în drumuri, vă uitați Jur împrejur și întrebați: „Care este vechea cărare Și care-i calea bună, oare?” Umblați pe ea și-o să găsiți Odihna care o doriți, Odihna bună, cea de care, Sufletul vost’, nevoie, are!” Dar ei răspund, la vorba Mea: „Nu vrem ca să umblăm pe ea!”


Atunci, ai să-ți aduci aminte, Cum te-ai purtat Tu, înainte, Și te vei umple de rușine, Când ai să le primești, la tine, Pe ale tale surori, cari Sunt și mai mici, dar și mai mari. Pe-acestea, ți le voi da Eu, Dar nu pe legământul Meu, Pentru că nu pe-al lui temei, La tine, tu ai să le iei.


Un singur neam ei au să fie În Israel, pentru vecie, Pe munții Israelului Și pe cuprinsul țării lui. Un singur neam ei au să fie Și-o singură împărăție, În fruntea cărei, așezat, Va fi un singur împărat. Două împărății, de-acum, N-au să mai fie, nicidecum, Pentru că neamurile-acele, Două, n-au să mai fie ele.


Atuncea, ai lui Iuda fii Și ai lui Israel copii, Toți, împreună-au să se-adune Și-o căpetenie-și vor pune. Cu ea în frunte-apoi, afară, Ieși-vor ei, atunci, din țară, Căci mare o să fie-astfel, Acea zi, a lui Izreel.”


Se vor întoarce înapoi, Să-L cate pe Cel cari, mereu, E al lor Domn și Dumnezeu, Precum și pe-al lor împărat Care, drept David, e chemat. Vor tresări-n vremea din urmă, Când timpu-aproape că se curmă, Privind la Fața Domnului Și-apoi la bunătatea Lui.”


„Haideți, veniți și înapoi, La Domnul, să ne-ntoarcem noi! Chiar dacă El S-a arătat Acela cari ne-a sfâșiat, Tot El este acela care Ne va aduce vindecare. Cu toate că El ne-a lovit – Și-n felu-acesta ne-a rănit – Tot El e-Acela care poate A ne lega rănile toate.


Cel ce vrea, voia Lui, să facă, Ajunge-va să știe dacă, Învățătura ce-o dau Eu, E-a Mea, sau a lui Dumnezeu, Sau de vorbesc Eu, de la Mine.


Acolo, el a fost pătruns De harul cari l-a revărsat Domnul, din cer, și i-a-ndemnat Pe toți, ca hotărâți, mereu, Să stea lipiți, de Dumnezeu.


Că, acest lucru, l-au făcut, Nu numai cum aș fi dorit, Ci mai mult, căci s-au dăruit – Întâi de toate – Domnului, Și nouă-apoi, prin voia Lui.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa