Ieremia 50:42 - Biblia în versuri 201442 Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i! Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească42 Ei sunt înarmați cu arcuri și cu lănci, sunt cruzi și fără milă. Ca marea învolburată este vuietul lor, când vin călare pe cai; sunt pregătiți de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului! Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 201842 Ei au fost înarmați cu arcuri și cu lănci. Sunt duri și fără milă. Când vin călare pe cai, vuietul lor este ca marea învolburată. Fiica Babilonului, aceia sunt pregătiți de luptă împotriva ta! Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 202042 Poartă arc și suliță, sunt cruzi și nu au milă. Glasul lor mugește ca marea; călăresc pe cai și sunt așezați ca oamenii de luptă împotriva ta, fiică a Babilónului. Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu42 Poartă arc și suliță, sunt necruțători și fără milă; glasul le mugește ca marea; sunt călare pe cai, ca un om gata de luptă împotriva ta, fiica Babilonului! Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 193142 Ei apucă arcul și sulița, sunt nemiloși, fără milă, glasul lor mugește ca marea și încalecă pe cai, înșirați, fiecare, ca un bărbat de luptă împotriva ta, fiică a Babilonului. Onani mutuwo |
Eram furios. Mânia Mea – Ce se vădea nemăsurată – Spre-al Meu popor era-ndreptată. Mi-am pângărit, cu bună știre, A Mea întreagă moștenire, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-l las, mâinilor tale. Însă, după cum am văzut, Tu nici o milă n-ai avut Față de-acel popor al Meu Și-ai pus asupră-i un jug greu. Îi era greu tânărului Și-asemenea bătrânului.
În ziua ‘ceea de mânie, Un mare muget o să fie În Iuda. Mugetul acel Are să fie-atunci la fel Ca mugetul furtunii care Se năpustește peste mare. Când spre pământ au să privească, Oamenii nu au să zărească Nimic, căci fi-va strâmtorare Și o întunecime mare, În norii căreia se-neacă Lumina, neputând să treacă.
Din țara care e aflată În miazănoapte, curând – iată – Am să ridic și-aduce-voi Mulțimi de neamuri, mai apoi, Asupra Babilonului. Când vor veni-mpotriva lui, Oameni-aceia au să fie Înșiruiți de bătălie. Au să-l lovească și astfel Vor stăpâni ei, peste el. Din felu-n care slobozesc Săgețile, se dovedesc Că sunt războinici iscusiți Care nu sunt obișnuiți A se întoarce înapoi, Cu brațul gol, de la război.
„Un steag să înălțați, în vânt, Să fluture peste pământ! Trâmbițe-apoi, să vă luați Și printre neamuri să sunați! În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să vă grăbiți Ca împotrivă-i să-i chemați Pe cei care sunt împărați În țara Araratului, În țara Așcheneazului Și-a Miniului! Să căutați, Capi, peste oaste, s-așezați, Ca peste el să năvălească! În iureș, caii să pornească, Precum lăcustele zbârlite Care pe pradă sunt stârnite!