Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 50:39 - Biblia în versuri 2014

39 Tocmai de-aceea, din pustie, Șacali și fiare au să vie, Acolo ca să locuiască. Nimeni n-o să mai îndrăznească Să vină-n acel loc să stea, Pentru că el va rămânea Un loc pustiu, pentru vecie.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 De aceea animalele deșertului vor locui acolo împreună cu hienele, iar struții vor locui în ea. Nu va mai fi locuit niciodată; nu va mai fi locuit din generație în generație.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Din această cauză, acolo vor mai locui doar animalele sălbatice ale deșertului și hienele împreună cu bufnița care umblă noaptea. Acel teritoriu nu va mai fi locuit vreodată, ci va rămâne nelocuit din generație în generație!»

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 De aceea, vor locui animalele sălbatice cu șacalii și vor locui în el puii de struț. Nu se va mai așeza [nimeni] niciodată și nu va mai fi locuit din generație în generație.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 De aceea, fiarele pustiei se vor așeza acolo împreună cu șacalii și struții vor locui acolo; nu va mai fi locuit niciodată, ci veșnic va rămâne nelocuit.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

39 De aceea fiarele sălbatice ale pustiei și șacalii vor locui acolo și struții vor locui în el și în veac nu va mai fi locuit: și nu va fi locuit din neam în neam.

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 50:39
12 Mawu Ofanana  

O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”


Dar după ce vor fi-mpliniți Cei șaptezeci de ani, să știți Că Eu, pe cel care-i pe tron, Drept împărat în Babilon, Am să îl pedepsesc. La fel, Se va-ntâmpla cu neamu-acel Care acolo e aflat. Pe toți îi pedepsesc de-ndat’, Pentru nelegiuirea lor. Apoi, țara Haldeilor, O voi preface în ruină.


Un neam, din miazănoapte, vine Și împotriva lui se ține. El are să îi pustiască Țara și-o să i-o nimicească, Încât – în urmă – nimenea N-o să mai poată sta în ea: Nici oameni nu au să mai fie, Nici dobitoace n-au să vie, Căci va fugi orice suflare Din țară, căutând scăpare.”


Din tine n-au să se mai scoată Pietre alese, să se poată Pune drept vârf unghiurilor Ce sunt ale clădirilor. Din tine, scoase, n-au să fie Nici pietre pentru temelie, Căci o ruină o să fii, De-acum și până-n veșnicii. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit…”


Cetățile-i, într-un târziu, Ajuns-au toate, un pustiu, Pământ uscat și pustiit, O țară de nelocuit, Un loc pe unde nimenea, Să treacă, nu mai îndrăznea.


El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa