Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 50:26 - Biblia în versuri 2014

26 „Din toate părțile veniți Și-n Babilon vă repeziți! Deschideți ale lui grânare, Mormane mari, să faceți, care Vor fi ca snopii, iar apoi Le nimiciți, pe toate, voi! Să nimiciți dar, totul, până, Nimic din el, n-o să rămână!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

26 Veniți împotriva ei de departe, deschideți-i grânarele, ridicați-o ca pe niște snopi. Dați-o să fie nimicită și nu lăsați niciun supraviețuitor în ea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

26 Veniți împotriva ei de departe; deschideți-i grânarele, ridicați-o ca pe niște snopi. Distrugeți-o în totalitate și nu lăsați niciun supraviețuitor în ea!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

26 Veniți la el de la marginile [lumii], deschideți grânarele lui, puneți-l în grămezi ca snopii; distrugeți-l de tot, să nu mai rămână din el niciun rest!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

26 Pătrundeți din toate părțile în Babilon, deschideți-i grânarele, faceți-le niște mormane ca niște grămezi de snopi și nimiciți-le. Nimic să nu mai rămână din el!

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

26 Veniți împotriva lui din orice parte; deschideți‐i grânarele. Puneți‐l în grămezi ca snopii și nimiciți‐l și să nu‐i rămână nicio rămășiță!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 50:26
19 Mawu Ofanana  

Iată că Eu l-am slobozit Peste un neam nelegiuit. Peste-un popor l-am aruncat, Care – mereu – M-a mâniat, Să-l prade și să-l jefuiască, Să-l calce și să-l nimicească, Amestecând acel popor Cu glodul ulițelor lor.


O mlaștină va fi aici Și un culcuș pentru arici, Căci locul fi-va – de îndat’ – Cu nimicire măturat!”


Iată că mâna Domnului Șade asupra muntelui. Moabul, însă, e călcat, Precum un pai, neînsemnat, În bălegar a nimerit Și de picioare e zdrobit.


Îți dau ascunse visterii Și am să-ți dărui bogății, Care – acum – zac îngropate. Acestea toate-ți vor fi date, Ca tu să știi un lucru-anume, Că Eu sunt Domnul și, pe nume, Eu te-am chemat. Eu sunt, mereu, Al lui Israel Dumnezeu.


Un steag ridică El, și toate Popoarele îndepărtate Vor auzi fluierul Lui. Din capătul pământului, Acestea vor porni, cu zor, Și iată-le că vin, ușor.


Atâta timp va fi lăsată Haldeea de a fi prădată, Încât cei ce-au s-o jefuiască Ajunge-vor să obosească. Așa va fi, căci – negreșit – Domnul e Cel care-a vorbit.”


Din pricina mâniei Lui Și a urgiei Domnului, Ea o să fie pustiită Și nu va mai fi locuită. În urmă, toți aceia care Vor trece, ca din întâmplare Pe lângă Babilon, mirați, Se vor uita și-nspăimântați Vor fluiera, când vor vedea Rănile ce le va avea.


Din toate părțile apoi, Scoateți un strigăt de război! Ale lui brațe sunt întinse, Iar temeliile-i, cuprinse De-un tremur greu, s-au dărâmat. Ale lui ziduri s-au surpat. Căci răzbunarea Domnului S-a prăvălit asupra lui. Vă răzbunați! Faceți la fel După cum a făcut și el!


Vai, cum s-a rupt și s-a sfărmat Ciocanul ce a măcinat Întreg pământul! Negreșit, E Babilonul nimicit, În mijlocul neamurilor Și-al tuturor popoarelor!


Iată că un popor apare Din miazănoapte. Un neam mare, Precum și niște împărați – La margini de pământ aflați – S-au ridicat și ei acum, Și iată-i că pornesc la drum.


Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!


După ce ai să împlinești Și acest lucru, să vorbești, De-ndată, tot poporului Din Babilon și să îi spui: „Așa precum s-a scufundat Cartea, așa va fi-necat Și Babilonul! Veți vedea Că nicicând el nu va putea Să se ridice peste fire, Din marea lui nenorocire, Cu care am să îl lovesc. Puterile li se sleiesc La toți, atunci, și vor cădea, Căci n-o să-i scape nimenea!” Până aici este solia Ce a rostit-o Ieremia. Cuvintele ce le-a rostit – Iată – aicea s-au oprit.


Lucrul acesta, negreșit, Atuncea când va fi zărit, Pe cea care-i vrăjmașa mea, Rușinea-ndat’ o va umplea Și îmi va zice: „Unde-i oare, Al tău Domn? Unde e Cel care Îți este ție, Dumnezeu?” Încredințat mă aflu eu, Că împlinită-mi voi vedea Dorința mea, față de ea. Eu știu că-n acea vreme are A fi călcată în picioare, La fel precum este călcat Noroiu-n uliță aflat.


În jurul vost’, privit-ați oare? Uitați-vă la zburătoare: Ele, nicicând, n-au semănat, Nici în grânar, n-au adunat. Și totuși, iată că trăiesc, Căci Tatăl vostru Cel ceresc, Hrană, le dă și lor. Și-apoi, Nu sunteți mult mai de preț voi?


Îngeru-atunci a aruncat, Spre lume, cu cosorul lui, Strângând via pământului. Sfârșind culesul, a luat, Toți strugurii și i-a lăsat Să cadă-n teascu-acela mare, În care, Dumnezeu Își are, Mânia Lui. Eu am văzut


Din a Lui gură, se vedea Cum că o sabie ieșea, Pe Neamuri, ca să le lovească Și-n urmă, să le cârmuiască, Cu un toiag de fier. El are, Apoi, să calce, în picioare, Teascul cu vinul de furie – Teascul cu vinul de mânie – Al Celui care e, mereu, Atotputernic Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa