Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Ieremia 50:2 - Biblia în versuri 2014

2 „De știre, printre neamuri, dați Și-apoi un steag să înălțați! Vestiți dar, ceea ce vă zic! Nimeni să n-ascundă nimic! Ziceți așa, neîncetat: „Tot Babilonul e luat, Iar Belul este-acoperit De-o grea rușine și zdrobit E Meradocul! Rușinați Sunt ai lui idoli și sfărmați!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 „Anunțați și vestiți printre națiuni! Înălțați un steag și vestiți! Nu ascundeți nimic, ci spuneți: «Babilonul va fi cucerit, Bel va fi făcut de rușine, Marduk va fi zdrobit! Imaginile lui cioplite vor fi făcute de rușine și idolii lui vor fi zdrobiți!».

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 „Anunțați și faceți o proclamație printre popoare! Înălțați un steag și transmiteți un mesaj (semnificativ)! Nu ascundeți nimic; ci spuneți că Babilonul va fi cucerit! Bel va ajunge să îi fie rușine; și Marduc va fi umplut de teroare! Imaginile lor cioplite vor fi făcute de rușine; și idolii lor vor fi panicați!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 „Faceți cunoscut între neamuri, faceți să se audă, ridicați un steag, faceți să se audă și nu ascundeți! Spuneți: «Babilónul a fost capturat, a fost făcut de rușine Bel, a fost zdrobit Merodác, au fost făcute de rușine imaginile lor, au fost zdrobiți idolii lor».

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 „Dați de știre printre neamuri, dați de veste și înălțați un steag! Vestiți, n-ascundeți nimic! Spuneți: ‘Babilonul este luat! Bel este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sunt acoperiți de rușine, idolii lui sunt sfărâmați!’

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Spuneți între popoare, dați de știre și ridicați steagul! Dați de știre, nu ascundeți! Ziceți: Babilonul este luat! Bel este rușinat, Merodacul este sfărâmat! Idolii săi s‐au rușinat, chipurile sale s‐au sfărâmat!

Onani mutuwo Koperani




Ieremia 50:2
34 Mawu Ofanana  

Cuprinsu-i-a pe toți, de-ndată, Mărturisind cu frică: „Iată Ceea ce face Dumnezeu.” Ei recunosc astfel, mereu, Că e lucrarea Domnului Și văd puterea mâinii Lui!


Faceți să fie cunoscute Minunile, de El, făcute, Printre popoare! Slava Lui – Și măreția Domnului – S-o afle toți cei care sânt Locuitori, pe-acest pământ!


Cei cari, cu idoli, se fălesc Și la icoane doar slujesc Sunt rușinați căci toți acei Care se cheamă dumnezei Se-nchină-n fața Domnului.


Atunci, veți zice: „Lăudați Cu toți, pe Domnul, și chemați Numele Lui! Mereu vestiți Lucrarea Lui și pomeniți Mărimea Numelui Său Sfânt, Printre toți cei de pe pământ!


Pe-un munte gol, să ridicați Un steag și să vă înălțați Glasul, făcând semne din mână, Celor cari trebuie să vină La poarta-asupritorilor!


Mulți călăreți, eu am zărit, Doi câte doi cum au venit.” Apoi, străjerul a luat Cuvântul iar, și a strigat: „Iată acuma, am văzut Că Babilonul a căzut! Toate icoanele-s sfărmate Ș, la pământ sunt aruncate!”


Pradă au dat, flăcărilor, Zeii de pe cuprinsul lor. Aceia n-au fost dumnezei: Din lemn și piatră fiind ei, Erau lucrări – cum s-a văzut – Pe care omul le-a făcut.


Când Merodac – care-i numit Și Baladan – a auzit Că Ezechia e la pat, Zăcând, de boală încercat, Un dar – îndată – i-a trimis Și o epistolă i-a scris, Căci Merodac era cel care, Pe Baladan, părinte-l are, Iar tatăl său e așezat În Babilon, drept împărat.


„Iată, se prăbușește Bel. Nebo, apoi, cade și el. Idolii lor, pe vite-s puși; Pe dobitoace sunt aduși; Idolii care îi purtați Care pe vite-i încărcați, Au să ajungă o povară Și vor fi sarcini, bunăoară, Pe spatele bietelor vite Cari, de puteri, vor fi sleite!


Grabnic, din Babilon, ieșiți! Iute, de la Haldei, fugiți! Apoi, din trâmbițe sunați Și tuturor de veste dați, Pe fața-ntregului pământ. Spuneți la toți: „Domnul Cel Sfânt, De al său rob, S-a îndurat! Pe Iacov, l-a răscumpărat!


Ceea ce vezi acum, știi bine Că auzit-ai de la Mine! Dar spune, oare, nu găsești Cu cale, să mărturisești?… Iată, am să-ți vestesc apoi, Lucruri ascunse, lucruri noi, Lucruri ce sunt necunoscute, Care te tine nu-s știute.


„Așa să le vorbiți: „Toți cei Care se cheamă dumnezei, Dar n-au făcut acest pământ Și cerurile câte sânt, Pieri-vor de pe-ntinsul lui Și de sub fața cerului.


Un dumnezeu, mare sau mic, Este un lucru de nimic. El este numai o lucrare Ce se vădește-nșelătoare Și are să se prăpădească, Pedeapsa când o să lovească.


Voi neamuri toate și-ascultați Cuvântul Domnului, să-l știți Ca în ostroave să-l rostiți! Să spuneți dar, în acest fel: „Acela cari, pe Israel, L-a risipit, o să-l adune Și-l va păzi pe-a Sa pășune, La fel precum cel ce-i păstor Veghează-asupra turmelor.


Spuneți aceasta, tuturor: Le spuneți dar, neamurilor; Ierusalimului, la fel, Să-i spuneți spre a ști și el.” „Niște-mpresurători se-arată. Vin dintr-o țară-ndepărtată Și strigă, fără încetare, Contra cetăților pe care Le are Iuda. Iată, ei


„Un steag, în urmă, căutați, Către Sion să-l înălțați. După aceea, să fugiți Fără ca să vă mai opriți! Căci de la miază noapte-apare Nenorociri și prăpăd mare.


„Veste, Egiptului să-i dați! Către Migdol să mai strigați! În Nof, apoi, să mai vestiți Și în Tahpanes să vorbiți! Ziceți așa: „Te pregătește, Pentru că sabia pândește Și vine! Ascuțișul său Înghite vieți, în jurul tău!


De strigătul luării lui – Luării Babilonului – Pământul e cutremurat. Un țipăt mare s-a iscat, Plin de durerea tuturor, În țările neamurilor.”


Un steag – degrabă – înălțați! Spre Babilon să-l îndreptați! Ale lui străji, le întăriți Și caraule rânduiți! Curse – în urmă – așezați Și-apoi la pândă, voi să stați! Iată că Domnul a rostit O hotărâre și-a venit Vremea-mplinirii spusei Lui, În contra Babilonului.”


„Un steag să înălțați, în vânt, Să fluture peste pământ! Trâmbițe-apoi, să vă luați Și printre neamuri să sunați! În contra lui, le pregătiți Pe neamuri și să vă grăbiți Ca împotrivă-i să-i chemați Pe cei care sunt împărați În țara Araratului, În țara Așcheneazului Și-a Miniului! Să căutați, Capi, peste oaste, s-așezați, Ca peste el să năvălească! În iureș, caii să pornească, Precum lăcustele zbârlite Care pe pradă sunt stârnite!


Alergătorii se grăbesc, Solii aleargă și-l vestesc Pe împărat, că-nconjurată Este cetatea și-i luată,


Pe Bel, în Babilon apoi, Îl pedepsesc și smulge-voi, Din a lui gură, negreșit, Tot ceea ce a înghițit, Iar neamurile, în ăst fel, N-au să se-ngrămădească-n el! Nici zidul Babilonului – Care se află-n jurul lui – Nu va avea, atunci, scăpare, Căci nu va scăpa de surpare!


Vin zile-n care pedepsesc Toți idolii ce se găsesc În Babilon. Atunci când vine Timpul acela, de rușine Are să fie-acoperit Tot Babilonul, negreșit, Iar ai lui oameni au să cadă, În al lui mijloc, morții pradă.


„De-aceea”, zice Domnul, „iată Ce fel de zile se arată: Când timpu-acela va sosi, Pe idoli îi voi pedepsi Și-n țară o să auziți Doar gemetele de răniți.


Dar cade Babilonul – iată – Și zdrobit este, dintr-odată! Plângeți-l dar, popoarelor Și-aduceți leac alinător, Căci poate că își va usca Rana și se va vindeca!”


Treizeci și șapte s-au vădit Anii, de când a fost robit Cel care fost-a împărat În Iuda, Ioiachin chemat. Anu-ncepuse să apună: Venise-a doisprezecea lună Și douăzeci și cinci de zile Zburară din ale ei file. Ziua aceea începea, Iar luna se apropia De încheiere, când cel care Era în Babilon mai mare, De Ioiachin și-a amintit. Ăst împărat era numit Drept Evil-Merodac și-avea Un an, de când împărățea. Atunci, la temniță s-a dus, La Ioiachin, și l-a adus La el acasă, la palat.


„De-aceea neamuri, ascultați! Popoarelor, seama luați La ce va fi în viitor, La ce-o să li se-ntâmple lor!


Domnul, în mâna lui, a dat Pe al lui Iuda împărat Și-o parte-a vaselor pe care Casa lui Dumnezeu le are. Cel care-n Iuda a domnit Fusese Ioiachim numit. În urmă, Nebucadențar Se duse în țara Șinear, Cu vasele ce le-a luat Și-acolo el le-a așezat În casa celuia pe care, Drept dumnezeu al său, îl are.


Iar Nebucadențar, la ei, Plin de mânie a privit Și-n felu-acesta a vorbit: „Șadrac, Meșac și tu, cel care Ești Abed-Nego, spuneți, oare, Voi înadins ați încălcat Poruncile ce vi le-am dat Și nu vreți să slujiți la cei Care-mi sunt mie dumnezei? De ce, voi nu v-ați închinat Chipului ce l-am înălțat?


Grozav va fi Domnul, cu ei, Iar pe cei cari sunt dumnezei Pe-acest pământ, El îi lovește – În orice loc – și-i nimicește. Apoi, oricine-n țara lui O să se-nchine Domnului, Cu tot poporu-acela care E pe ostroavele din mare.”


El a strigat, cu glasu-i tare: „Căzut-a Babilonul mare! Lăcaș, al dracilor, e el, Și închisoare e, astfel, A duhurilor necurate, A păsărilor întinate, Precum și-a păsărilor care Urâte sunt, la-nfățișare.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa